miercuri, 28 octombrie 2009

ispita

cat de frumos se poate colora o mlastina pentru a te ademeni ?

11 comentarii:

Darael spunea...

Si in alb/negru tot superba e o mlastina. E plina de viata, musteste chiar.

Mikka spunea...

Oricum... E tot frumoasa.
Apa si pamantul sunt fauritoare de viata. Si acolo, in adanc, se face compostul. Din fierberea aceea se naste mereu ceva.
Si cand soarele prinde un ochi de apaaaaaaa...

Camelia spunea...

frumoasa frumoasa..mai rau e cand esti inauntru si nu stii ca esti:)

ajnanina spunea...

Darael,
da, viata. dar nestructurata, semiconstienta...

ajnanina spunea...

Mikka,
da, asa e. e fascinant sa vezi cum fierbe... daca privesti din afara...
ei, da. si soare. ca nu putea lasa apa si pamantul singure, nu-l lasa datoria lui paterna, masculina...

ajnanina spunea...

Camelia,
e rau cand nu stii. e inspaimantator cand stii...

Amrita spunea...

hoho, si cat de mult, insa descoperi deodata ca acolo ti-e cel mai bine, in mlastina cea mai groasa si inselatoare. unde acolo nimeni nu vrea sa se scufunde

ajnanina spunea...

Amrita, nu te recunosc...

Amrita spunea...

nu te pot accesa, ti-am trimis-o pe a mea in comentarii
MULTUMESC!

gabi spunea...

Cred ca nu e nevoie sa intri in ea. Poti doar s-o privesti, metaforic vorbind.
Real, exista acolo un ecosistem fantastic.
Cred ca in mod nejustificat asociem mlastinii rol negativ. Si probabil doar din cauza neputintei de a fi atat de usori incat sa nu ne inghita, ci sa ne hraneasca atat de colorat :)

ajnanina spunea...

Gabi, adevar grait-ai...
nu mai e mult pana cand vom putea pluti deasupra...