sursa imagine: Undersea Tarotoare care ar fi putut sa fie ispita? poate diamantele, caci perle culesesem destule...
si cum m-ar fi putut oare ele ispiti?
ma apropii de un loc in care mai multe diamante se invart in jurul unui coral rosu ca si cum ar fi fost propriile lui fructe miscatoare. iau cateva in mana si ceatza rosie mi se lasa pe ochi...
cat de nebun trebuie sa fie sa ma aduca aici, in jocul lui? si de ce oare incearca mereu sa ma tenteze, sa ma testeze, sa ma impiedice? sa provoace emotiile mele de femeie, dorinta de a-l ajuta, pentru a ma trezi aici ca nu sunt decat o carte in jocul lui...
ii arunc o privire plina de ura, prima de felul acesta de cand il cunosc. sunt sigura ca acum triumfa vazandu-si asteptarile indeplinite: eu, aici, prizoniera intr-o pestera plina de rani. iar el, calm, facand pe inteleptul, evitandu-le pentru ca nu le-a putut atinge. si pretinzand ca ma conduce pe mine in propria-mi vindecare. sunt dezamagita si trista. e doar un om, la fel ca mine, si cand inteleg asta, las sa imi cada cateva din diamantele din mana.
cu doar doua ramase in palma, apoi unul, apoi nici unul, emotiile mele se imblanzesc din nou. palmele imi sunt rosii inca. le ridic pentru ca apa sa spele urmele.
,,Nici o rana nu e mai buna sau mai curata decat altele. Nu sunt prea diferit de cei pe care ii vei insoti de acum inainte."
cat timp apa sarata imi spala palmele, il urasc inca. din ce in ce mai putin...
apoi, cu palmele din nou curate, imi dau seama treptat de adevarul spuselor lui.
,,Imi pare rau, a fost doar un moment de pauza. Hai sa cautam in continuare."
ii ating usor locul unde fusese rana, apoi il prind de mana. stiu ca anticipa situatia, ca a regizat conjuncturile, ca se astepta la izbucnirea mea de ura. poate ca s-a mai confruntat cu ceva asemanator. si poate ca mersul mai departe arata ca avea inca incredere in mine. sau ca isi continua detasat misiunea. sau si una si alta.
imi dau seama ca, centrata pe propriile emotii, imi e mai greu sa gasesc drumul mai departe. dar atata timp cat vom merge impreuna, inseamna ca exista un sens al calatoriei noastre impreuna, poate si o destinatie.
afara din pestera, marea e destul de pustie. imi dau seama ca, dupa o calaltorie la un nivel mai adanc, cele superficiale nu vor oferi prea multe indicii.
si da, iar imi trec prin minte ganduri feminine; ce simplu ar fi daca n-ar mai trebui sa cautam, daca o perla de-a mea l-ar multumi, i s-ar potrivi...
dar sunt doar ganduri, le las sa treaca si plutim impreuna mai departe.
7 comentarii:
... poate ca de aia recuperatorii isi fac intai propria lucrare de vindecare a ranilor. Sa le fie mai usor sa treca prin ispita... (asta nu ii scuteste de a mai suferi, o vreme) Oricum, ispita inseamna "incercare", asa ca nu-i nimcic rau in a trece prin ea, ba dimpotriva, daca e sa treci si sa te alegi cu ceva din trecere. Totul e sa fie de folos castigul. Adica si asta:"dupa o calatorie la un nivel mai adanc, cele superficiale nu vor oferi prea multe indicii", si vederea felului feminin de a gandi... La urma urmei, asta este, draga mea, felul asta are misterul lui, atat de fermecator si dulce... si foarte puternic, de multe ori.
Sa vedem unde si cum plutiti mai departe... Urmaresc de pe mal, privind prin ocheanul fermecat, si ma adancesc in poveste, plutind si eu in misterul ei...
Mikka, multumesc de insotire, e atat de bine sa stiu de la cineva care a trecut de astea ca malul exista...
m-am aruncat fara prea mare pricepere, doar cu o vaga incredere ca va merge, acum trebuie sa ies cumva...
de fapt nu oricum, ci cu folos, ca aceasta calatorie sa aiba un sens si dupa incheierea ei, sa nu fiu nevoita sa o reiau...
nu stiu unde vom pluti, ma gandeam sa facem o vizita ermitului intors pe dos, dar momentan nu e o idee prea buna... mai vedem, ne vedem pe mal :)
am privit dreptunghiularul albastru (locul in care ai disparut),crezand ca te gasesc.....dar nu erai,-oare aceasta calatorie,nu era a ta?-...poate el (cel care te insotea)se ranise- cred ca ispita este tocmai acest transfer ..de a nu-l lasa pe celalalt sa-l doara ...e ascunsa bine ca intro scoica ... odata eliberata apare spatiul si linistea atige dulce,marea
Petra...
eu am coborat printr-un cerc :)
si nu stiu ce forma va avea revenirea :)
dar ma voi intoarce oricum...
ispita depasirii durerii cred ca am depasit-o :) bine, pana la noi provocari :)
Am avut un vis ciudat, in care si eu pescuiam perle, dar perlele mele erau vizibile imediat sub panza apei... pareau usoare, si totusi nu erau, nu stiu de ce pluteau...
Lady,
mie mi se pare important ca sunt chiar sub panza apei, nu trebuie sa cobori mult dupa ele ci iti sunt accesibile.
Da... senzatia era de foarte mare usurinta, le adunam cu palmele, asa cum aduni spuma din baia cu clabuci parfumati. Dar oare sunt autentice? Ce inseamna oare aceasta usurinta?
Trimiteți un comentariu