joi, 21 mai 2009

cum citesti povestea, cum te lasi citit de ea...

sursa poza

povestea te fura in timp ce o citesti... o termini si ramai cu o stare speciala si cu amintiri mai precise sau mai confuze, pe care le evoci o vreme.
sau intri in pielea unuia dintre personaje, te bucuri, suferi, speri si invingi cu el. apoi te detasezi redevenind tu. la fel sau usor modificat de identificarea cu acea parte a ta, altfel exprimata.

recitind-o peste o vreme, povestea pare usor modificata. starea ta e un pic diferita, iti amintesti unele lucruri, descoperi altele care ti-au scapat prima data si faci legaturi noi. te simti un pic diferit si mai intelegi ceva in plus despre ea si despre tine.

daca o reiei intr-o alta perioada, dupa ce ai mai trecut de o intersectie, apar aspecte destul de diferite. adevaruri valabile inainte isi pierd importanta, personajul cu care te identificai candva nu te mai reprezinta. actiunea se estompeaza si vezi mai bine decorurile.

atunci cand ai trecut prin pielea mai multor personaje iar decorul iti e oarecum familiar, privesti totul de sus, dintr-o perspectiva diferita. incepi sa vezi tesatura, firele care unesc personajele intre ele, pe fiecare de autor, autorul de decor si totul de tine.

data viitoare iti dai seama ca puteai sa o scrii tu...

si peste o vreme chiar o faci. si in timp ce scrii, iti dai seama ca asta ai facut de la inceput, de cand ai deschis-o prima data...

10 comentarii:

doareu spunea...

In fiecare carte, in fiecare poveste ne regasim cate un pic. Nu stiu... expresia fetei descrisa la un moment de autor pentru un anumit personaj, o greseala pe care o face un personaj...
In fiecare poveste, e putin din sufletul autorului.

Cristian Lisandru spunea...

Îmi place să mă las furat de poveşti, chiar şi la o vârstă la care unii spun că ar trebui să dai poveştile deoparte... Fiecare carte - povestea ei superbă.

ajnanina spunea...

doartu,
da, pentru ca povestile sunt scrise cu bucatele de suflet, si sufletele seamana intre ele... ia mintea completeaza diferentele...

ajnanina spunea...

Cristian,
cei care spun asta si-au pierdut speranta... nu a ustiut sa gaseasca acel capat special de linie...

gabi spunea...

E foarte important sa fim noi insine de fiecare data, chiar daca nu mai suntem aceiasi la rescriere si recitire.
Frumos spus, Janine :)

ajnanina spunea...

da, Gabi, noi insine, de fiecare data altfel...
noroc ca stim sa scriem :)

Mugur spunea...

Eu gasesc cate o poveste chiar si in cartile tehnice, de specialitate, pe care citesc :) Si reusesc sa ma conectez la enrgia textului intr-un mod pe care nu il pot descrie in cuvinte :) Si e o senzatie nemaipomenita :)

ajnanina spunea...

daca nu il poti descrie in cuvinte... m-ai facut tare curioasa...
si ma gandesc la relatia ta speciala cu cartile... mmm... :))

doareu spunea...

Mugur deja tu citesti povesti SF. :))

Mikka spunea...

"data viitoare iti dai seama ca puteai sa o scrii tu...

Si peste o vreme chiar o faci. Si in timp ce scrii, iti dai seama ca asta ai facut de la inceput, de cand ai deschis-o prima data..."

Acesta este unul din rosturile citirii si scrierii povestilor. Intelesul acesta: noi ne scriem povestea personala. Si iesirea din propria poveste, pentru a privi, reaseza, sterge si rescrie. Si din cand in cand, privirea unui copil plin de uimire catre Mana Care A Scris...
Asteptam urmatoarea deschidere a cartii. Ori asezarea foii albe in fata noastra, cu un creion pregatit de start...