printre alte jocuri preferate cand eram mica era unul pe care il numeam ,,calatorie in peisaj".ramaneam privind multa vreme o fotografie sau un tablou, dupa care intram in el, si ma plimbam in decorul acela, imaginandu-mi tot felul de intamplari.
mi-am amintit de el azi cand am descarcat pozele facute ieri in Cismigiu ( recunostinta vesnica, Mikka!) si am ramas o vreme cu ochii pe suprafata lucioasa a macului.... am alunecat apoi in interiorul lui... si m-am plimbat o vreme, ametita printre staminele cu aroma grea de opiu...
am fost uimita de culorile care din afara nu se vedeau (galbenul nu exista in realitate), de textura fina a petalelor si de puterea magica a violetului asupra rosului...
24 de comentarii:
si eu visam la asa ceva, o imagine in care ma includeam si eu :)
Ajnanina, ce amintiri mi-ai trezit. Era unul dintre jocurile mele preferate şi bineînţeles că deveneam actorul unui film de lung metraj în toată regula. Ce aventuri îmi imaginam... Un început de săptămână cât mai bun îţi doresc!
Superbe culori, draga mea draga!
Frumoasa calatoria printre staminele de opiu... Ce de intamplari se pot derula acolo!
Te scot afara cu greu, agatata de firul de vata de zahar... ca e lipicios :))) Nu de alta,da' trebuie sa fii ready pentru maine. Pe urma, poti sa te opiumizezi la loc :)))))
cum aud ceva de joaca...hop si eu...de povesti...ce sa mai zic...putem sa facem un club...dardindar: Povestea bicicletei sau lungul drum de la copilarie la maturitate (partea a 3-a)
Frumoasa plimbare ai avut.
Si, o intrebare: macul ce a spus cat te-ai plimbat pe acolo ?
Adrian, Cristian, nu-i asa ca e un joc grozav ? :))
Mikka, multumesc, sunt treaza deja :)
Darael,
macul fosnea din petale, la inceput deranjat, dar pana la urma i-a placut....
Ajnanina, acum mai practici "calatoria in peisaj"? :) Mi-am adus aminte de cealalta postarea a ta in care spuneai ca unii adulti continua jocurile descoperite in copilarie :)
Joaca, copile :)
Mugur, da, jocul acesta da :)
deosebirea e ca acum am mai multa libertate si disponibilitate de a face calatorii reale :)
Gabi, te invit si pe tine :)
Ce frumos! Calatorie intre petalele unui mac:)Multumesc, Daiana
Daiana, draga, stiu ca si tu ai desenat unii asa de frumosi... asa ca stii drumul...
a fost frumos, ma iales ca petalele erau calde... chiar si in poza :)
Fermecatoare calatoria in mac !
Si eu obisnuiam sa contemplez imagini - asa am invatat sa desenez. E bine sa fii un copil reflexiv.
ce frumoase sunt visele copilariei...
totul e pur...peisajele merg in noi, ne contopesc, viseaza cu noi...
Leutule , e bine sa fii copil de orice fel, indiferent de varsta...
mai desenezi ?
Filotas, bine ai venit...
puritatea vine si din distanta de la care privim cele ale copilariei...
si da, atunci contopirea cu peisajul e mai simpla :)
Daaaa... Mai desenez... Nu atat de des cat mi-ar placea.
din floare in floare...chiar imi place la tine...joaca e a doua mea natura...hai la finalul povestii...sa vezi ce mi-au acut mie pixelii...
Am vazut maci in buchet azi. Mi-au placut. Erau inca vii. Mi-a fost mila. Nu mai aveau mult de trait. E un joc interesant, pe care nu-l stiam. Am sa-l joc foarte des de acum inainte.
Multumesc pentru curs. Am decis sa scriu foarte mult, chiar daca foarte mult in joaca. Mi s-a spus ca am ceva talent, eu am crezut si acum vreau sa invat despre aceasta "arta": scrierea creativa.
Numai ganduri bune si zambete!
adriana,
in joaca ne revelam adevarata natura... :)
doartu
talentul tau abia asteapta sa infloreasca :)
cu cat scrisul e mai in joaca, cu atat e mai autentic
Trimiteți un comentariu