luni, 18 mai 2009

de-a ce ma jucam

printre alte jocuri preferate cand eram mica era unul pe care il numeam ,,calatorie in peisaj".
ramaneam privind multa vreme o fotografie sau un tablou, dupa care intram in el, si ma plimbam in decorul acela, imaginandu-mi tot felul de intamplari.
mi-am amintit de el azi cand am descarcat pozele facute ieri in Cismigiu ( recunostinta vesnica, Mikka!) si am ramas o vreme cu ochii pe suprafata lucioasa a macului.... am alunecat apoi in interiorul lui... si m-am plimbat o vreme, ametita printre staminele cu aroma grea de opiu...
am fost uimita de culorile care din afara nu se vedeau (galbenul nu exista in realitate), de textura fina a petalelor si de puterea magica a violetului asupra rosului...

24 de comentarii:

Adrian spunea...

si eu visam la asa ceva, o imagine in care ma includeam si eu :)

Cristian Lisandru spunea...

Ajnanina, ce amintiri mi-ai trezit. Era unul dintre jocurile mele preferate şi bineînţeles că deveneam actorul unui film de lung metraj în toată regula. Ce aventuri îmi imaginam... Un început de săptămână cât mai bun îţi doresc!

Mikka spunea...

Superbe culori, draga mea draga!
Frumoasa calatoria printre staminele de opiu... Ce de intamplari se pot derula acolo!
Te scot afara cu greu, agatata de firul de vata de zahar... ca e lipicios :))) Nu de alta,da' trebuie sa fii ready pentru maine. Pe urma, poti sa te opiumizezi la loc :)))))

adriana spunea...

cum aud ceva de joaca...hop si eu...de povesti...ce sa mai zic...putem sa facem un club...dardindar: Povestea bicicletei sau lungul drum de la copilarie la maturitate (partea a 3-a)

Darael spunea...

Frumoasa plimbare ai avut.

Darael spunea...

Si, o intrebare: macul ce a spus cat te-ai plimbat pe acolo ?

ajnanina spunea...

Adrian, Cristian, nu-i asa ca e un joc grozav ? :))

ajnanina spunea...

Mikka, multumesc, sunt treaza deja :)

ajnanina spunea...

Darael,
macul fosnea din petale, la inceput deranjat, dar pana la urma i-a placut....

Mugur spunea...

Ajnanina, acum mai practici "calatoria in peisaj"? :) Mi-am adus aminte de cealalta postarea a ta in care spuneai ca unii adulti continua jocurile descoperite in copilarie :)

gabi spunea...

Joaca, copile :)

ajnanina spunea...

Mugur, da, jocul acesta da :)
deosebirea e ca acum am mai multa libertate si disponibilitate de a face calatorii reale :)

ajnanina spunea...

Gabi, te invit si pe tine :)

Daiana Prundurel spunea...

Ce frumos! Calatorie intre petalele unui mac:)Multumesc, Daiana

ajnanina spunea...

Daiana, draga, stiu ca si tu ai desenat unii asa de frumosi... asa ca stii drumul...
a fost frumos, ma iales ca petalele erau calde... chiar si in poza :)

Leo spunea...

Fermecatoare calatoria in mac !
Si eu obisnuiam sa contemplez imagini - asa am invatat sa desenez. E bine sa fii un copil reflexiv.

filotas spunea...

ce frumoase sunt visele copilariei...

totul e pur...peisajele merg in noi, ne contopesc, viseaza cu noi...

ajnanina spunea...

Leutule , e bine sa fii copil de orice fel, indiferent de varsta...

mai desenezi ?

ajnanina spunea...

Filotas, bine ai venit...
puritatea vine si din distanta de la care privim cele ale copilariei...
si da, atunci contopirea cu peisajul e mai simpla :)

Leo spunea...

Daaaa... Mai desenez... Nu atat de des cat mi-ar placea.

adriana spunea...

din floare in floare...chiar imi place la tine...joaca e a doua mea natura...hai la finalul povestii...sa vezi ce mi-au acut mie pixelii...

doareu spunea...

Am vazut maci in buchet azi. Mi-au placut. Erau inca vii. Mi-a fost mila. Nu mai aveau mult de trait. E un joc interesant, pe care nu-l stiam. Am sa-l joc foarte des de acum inainte.
Multumesc pentru curs. Am decis sa scriu foarte mult, chiar daca foarte mult in joaca. Mi s-a spus ca am ceva talent, eu am crezut si acum vreau sa invat despre aceasta "arta": scrierea creativa.
Numai ganduri bune si zambete!

ajnanina spunea...

adriana,
in joaca ne revelam adevarata natura... :)

ajnanina spunea...

doartu
talentul tau abia asteapta sa infloreasca :)
cu cat scrisul e mai in joaca, cu atat e mai autentic