pentru ca in postarea anterioara, la un comentariu, Calin zicea ca-l bantuie Oana (autoare de povesti si personaj in alte povesti) m-am gandit sa i-o arat... ca sa-i domolesc imaginatia... sau nu...(Oana, daca intri pe aici, exprima-te!)
de fapt voiam sa va povestesc despre Eugen, ursuletul auriu din mainile ei...
cu mai multi ani inainte de a mi-l cumpara pe Eugen ursuletul, am cunoscut un barbat fascinant cu acest nume (de fapt doi in aceeasi perioada, dar asta e alta poveste...).
dupa prima intalnire cu Eugen omul, am sunat-o pe colega care ne-a facut cunostinta, sa-i spun, in culmea entuziasmului, ca am gasit barbatul ideal: ma asculta cu multa atentie si intelegere, puteam sa plang cat pofteam in fatza lui ca nu-l deranja, si nu ma temeam ca m-ar parasi... cel putin atata timp cat imi permiteam onorariul pe care-l pretindea pentru fiecare vizita...
discutam cu el lucruri din ce in ca mai intime... si am ajuns sa experimentez alaturi de el emotii noi...
intr-o seara, cand plecam de la el, dupa o experienta deosebita (nu, n-a fost atunci cand am facut-o sub masa, dar era cam in aceeasi perioada) desi de obicei vorbeam mai mult despre mine, mi-a povestit ceva din copilaria lui si m-a indemnat (era in preajma Sarbatorilor de iarna) sa-mi cumpar o jucarie pe care mi-am dorit-o in copilarie si n-am avut-o atunci.
primul gand a fost: vreau ursulet!
am alungat gandul ca inutil. stiam ce imi doresc de fapt prin ursuletul acela, traisem experientele dorita la un alt nivel... si totusi...
nu mi-am luat atunci, desi admiram ursuletii din toate magazinele de jucarii. am uitat o vreme.
apoi, dupa cativa ani, l-am intalnit pe strada. am schimbat cateva vorbe, ne-am urat toate cele bune (de data asta era inainte de Sarbatorile de primavara)... si am intrat glont in primul magazin de jucarii de unde mi-am cumparat ursuletul caruia i-am spus Eugen, ca sa-mi amintesc experienta.
o vreme l-am tinut aproape de mine, apoi, dupa ce si-a indeplinit misiunea, l-am asezat alaturi de alte jucarii. si desi majoritatea jucariilor au ajuns la alti copii, pe el il pastrez...
17 comentarii:
Frumos moment :)
da...
si mi-a facut placere sa-l retraiesc :)
Tare frumos, Ajnanina...
ursuletul meu ?
asa e ... :))
Si cand ati facut-o sub masa cum a fost?
Geocer
a fost extrem de interesant, am aflat foarte multe despre mine insami, despre modul meu de a reactiona in situatii limita :)
numai ca relatia noastra fiind foarte deschisa, mi-am permis un transfer atat de puternic, ca nu m-a tinut multa vreme acolo :))
bine, acum depasind gluma (pe care am mai discutat-o cu prietenii pe alt subiect) a fost o experienta de regresie in copilarie, in perioada in care locul de sub masa era adapostul de unde spionam nevazuta (sau asa credeam eu) ciudata lume a adultilor...
Impresionant. Poate ca o sa-mi cumpar si eu un ursulet. :)
Si mie imi placea sub masa... :)) ma uitam de acolo cum mancau adultii tot felul de bunatati si ce caraghioase erau,uneori, mainile. Pe urma m-au fascinat din ce in ce mai mult mainile...
Ia-i ursuletului o ursuleatza. Fie-ti mila...
Eugenii, la eugeniile lor...
Mikka,
de sub masa se vad foarte bine picioarele... :) sau poate ma uitam eu mai mult la picioare...
ai dreptate, ursuletul merita o ursuleata :)
in jurul lui s-a adunat treptat o menajerie intreaga de ,,fiinte" ciudate pentru ca, intr-o vreme imi propusesem sa lucrez cu clienti mititei. da alt urs / ursuleatza ca el nu-i :)
Leo, ideea e ca orice dorinta ramasa neimplinita din copilarie se poate implini si mai tarziu. chiar daca pare caraghioasa si fara sens, chiar daca am avut intre timp mai mult decat atat.
dupa aceea te simti incredibil :)
Da, mi s-a intamplat in ultimii cativa ani sa-mi indeplinesc multe din dorintele ramase neindeplinite din copilarie. Chiar e un sentiment minunat ! Am rabdat cu folos...
Eu n-am inteles de ce trebuia sa-l plătesti, cred că trebuie sa recitesc.
cum sa nu-l platesc ?
il plateam ca sa ma asculte, sa-i pot striga in fatza tot ce nu puteam spune altora, sa ma ajute sa-mi scot din minte gunoaiele si sa le reciclez...
il plateam pentru placerea de a ma certa cu el...
il plateam inclusiv pentru celebritatea lui...
era si este unul dintre cei mai buni psihoterapeuti... :))
Eu am inteles de la inceput ca era un psihoterapeut.
Cred că am avut o copilărie fericită, îndestulată. Nu şriu dacă este ceva ce mi-am dorit şi nu am avut. Nu am fost răsfaţată. Pentru tot ce am obţinuta trebuit să dau ceva. Am valoarea lucrurilor bune.
Întotdeauna, mi-am dorit să păstrez ceva tangibil de la fiecare om special în viaţa mea. N-am reuşit. De la cei de la care n-am priit nimic, am păstrat cuvinte. Da: sms-uri, mailuri. Cuvintele au fost dure la acel moment, acum mă amuza.
Cred că sunt puţin masochistă. :)
Deci Eugem era celalat personaj de sub masa :))) De-abia astept sa ne vedem si sa aflu mai multe informatii despre cum a fost :))) Eu nu am facut-o pana acum sub masa si cred ca ar putea sa fie interesant :))) Am facut-o in schimb la Sala Palatului, ieri si azi, cu oamenii care treceau pe langa noi :)))
Simpatic ursuletul :)
felicitari pentru azi...
m-as fi bucurat sa stiu de ieri...
doar eu eram sub masa, Eugen era in pozitie standard :)
Trimiteți un comentariu