joi, 18 iunie 2009

frustrari nocturne

sursa poza
l-am gasit in casuta, invartindu-se un pic confuz. probabil ca lipsise multa vreme daca nu isi mai gasea locul. oricum, locul lui era in inima ei, iar in noaptea asta ea lipsea de acasa.
nu i-a spus unde pleaca, nici el n-a indraznit sa o intrebe.
nici pe mine, desi probabil banuia ca eu stiu. am stat sa beau un ceai cu el. l-am facut eu, nu i l-am indulcit.
fiecare ar fi dorit sa-l intrebe multe pe celalalt... dar stiam amandoi ca nu o vom face.
ne permiteam insa sa ne privim si sa lasam gandurile sa se invarta in jurul curiozitatii.
stia ca stiu cine e.
ar fi vrut sa ma intrebe lucruri marunte, legate de ea, de casa, de oamenii necunoscuti care ii zambeau si il salutau ca si cum el ar fi fost aici intotdeauna, de cei din spatele casei care il priveau cu veneratie...
eu as fi vrut sa-l intreb... dar imi tineam dintii inclestati pentru ca ceea ce as fi vrut eu sa stiu nu eram pregatita sa aflu...
ne zambeam, totusi, pe deasupra canilor.
m-am ridicat si am plecat, urandu-i noapte buna.
a tresatit si a schitat o jumatate de gest ca si cum ar fi vrut sa ma opreasca, dar si-a oprit gestul, l-a lasat sa cada si mi-a urat si el noapte buna.
am iesit cu pumnii stransi. imi doream sa alerg... Alb astepta la poarta fornaind usor. l-am strans de corn si mi-am lipit capul de al lui. m-a privit intrebator, scuturand capul spre fereastra luminata si decorata cu umbra semeata.
hai sa mergem... noaptea asta alergam impreuna prin padure.
macar o noapte sa o astepte si el....

11 comentarii:

Kami spunea...

Cat de minunata povestea ta, cat de trista si dramatica in acelasi timp... oare de cate ori o sa lasam cuvintele nespuse, imbratisarile sa se piarda in amurg, sentimente neimpartasite... pentru a fugi de el/ea si in cele din urma de noi?...

Oare inorogul ne va ajuta sa alergam mai repede sau ne va aduce de unde am plecat pentru a spune ceea ce a ramas nespus?

ajnanina spunea...

Kami,
nu e asa trista cum pare la prima vedere.
fiecare dintre personajele pe care le cunosc din povestea asta, sau oricine se poate recunoaste in ele... inclusiv inorogul :) sunt fiinte pline de forta, care isi traiesc din plin povestile :)

Mikka spunea...

Data viitoare sa-i spui... si sa intrebi...

Inorogul cu corn de argint... Nebuna alergare. Imi place grozav zborul asta.
O noapte de minune. Multumim de impartasire. Poveste adevarata, stiu...

Cred ca la noapte o sa-mi chem si eu inorogul. Mi-ai facut pofta de zbor nocturn...
Noroc ca-i ziua.
N-am ochelari de soare.

ajnanina spunea...

am inteles... :)
am sa-l intreb... personajul ma fascineaza.

a fost fantastica alergarea...
cam fara antrenament, dar...
Alb e bland, si stie multe.

Mikka spunea...

Pai da... El stie... :)))

gabi spunea...

Ce frumuseti ai mai scris...mmm !!!
Place mult !
Nu ma prind care sunt personajele si nici nu are importanta.
Emotia e puternica acolo in toti !

ajnanina spunea...

Gabi,
eu ma identific cu fiecare din personaje, si simt emotia toata...

Mugur spunea...

Eu am o frustrare :) Nu mi-am dat seama care sunt frustrarile nocturne :) Probabil ca de vina e ziua frumoasa si soarele de afara :)

orianda spunea...

mi-a placut! zi frustrarile dau aripi ...

si ajuta in continuarea zborului nostru terestru!

ajnanina spunea...

Mugur, e super ok, daca nu le recunosti inseamna ca tu n-ai...

da, la soare nici nu se mai vad :)

ajnanina spunea...

Orianda, ai dreptate.
frustrarea apare cand esti foarte aproape de atingerea obiectivului si apare o dificultate / provocare brusca.
si atunci te mobilizezi mult mai cu spor...