fara umbrela, printre bloguri

azi am stat mai mult la serviciu. nu din exces de zel, ci pentru ca n-aveam umbrela. nu-mi place sa port umbrela, prefer sa stau pana trece ploaia.

ar mai fi fost de lucru, daca chiar as fi avut chef... n-am avut.

in schimb, daca tot merge netul mai bine decat acasa... am intrat sa citesc mai mult si mai departe.

din link in link, am mai descoperit... un blog fascinant, o persoana pe care poate candva o voi cunoaste...

blogul nu era prea vechi, cateva zeci de postari. cred ca l-am citit pe tot intr-o ora... pentru ca la fiecare postare ma gandeam: e scrisa de parca as fi scris-o eu.

am stat alaturi de persoana inca necunoscuta, descifrandu-i istoria personala a ultimelor luni de viata. cate asemanari... si totusi, cat de putina informatie concreta, cat loc pentru imaginatie...

am inchis apoi si am plecat, fara sa las inca vre-un semn.

ma gandesc ca e foarte posibil ca si vorbele mele sa le citeasca cineva necunoscut mie... si sa i se para cunoscute... pana cand sincronicitatile vor deveni mult prea evidente si apoi ne vom cunoaste.

am mers (prin ploaie, n-am avut atata rabdare sa stau pana trecea de tot) gandindu-ma la acea persoana. sau, mai bine zis, acel personaj...

am stat de vorba cu ea in mintea mea... nu prea mult, pentru a nu denatura impresiile proaspete...

peste cateva zile voi reciti totul. si voi vedea mai bine daca povestea seamana mai mult cu povestea mea sau cu imaginatia mea... :)