initieri - III

apoi m-am uitat spre ferestrele casei. la cele din fata, lumina si muzica de dans. cativa oameni inauntru, pareau bine dispusi.

,,sunt cei care au intrat pe poarta din fata. toti au inima si stiu asta. au venit pentru ceai, cafea si dans. vino sa-i cunosti".

am facut un pas in spate. nu voiam sa-i cunosc, inca. nu stiam sa dansez. dar asta nu i-am mai spus.

a ridicat usor din umeri si s-a intors in casa.

eu m-am indreptat spre poarta din spate, spre cei fara inima.

nu stiu cati erau. semanau cumva intre ei: palizi, cenusii, cu expresii incordate si triste, fie stransi in ei insisi fie plimbandu-se agitati. mi-au facut semn sa trec la rand. m-am asezat in spatele ultimului dintre ei. tremura, dar a zambit si mi-a facut loc sa ma asez langa el. avea haina sfasiata in dreptul inimii, dar in spatele zdrentelor pielea se ghicea neteda. imi ghici intrebarea.

,,da, cred ca mai am inima. doar ca nu o mai simt. din cand imi frec cu putere pieptul in dreptul ei, dar in afara de usturimea pielii si de ganduri agitate n-am simtit nimic. am auzit ca ea poate sa puna mana cumva altfel, incat sa o simti".

,,ai vorbit cu ea?"

,,da, dar inca nu m-a atins. poate maine. sau poimaine..."

,,ce trebuie sa faci pentru asta?"

,,inca nu stiu. nu e o regula. fiecare din cei pe care i-am auzit povestind despre ea spunea altceva. ma gandesc la asta de cand am plecat."