miercuri, 10 iunie 2009

initieri - VIII

dupa ce fiecare ne-am incheiat momentele, visele s-au intors la locul viselor, mai putin o parte din ele, care mai dense fiind, au trecut la locul faptelor, facandu-si loc printre fapte pana cand nu a mai existat nici o diferenta, ne-am intors acasa si am reinceput lectiile de dans.

a trebuit mai intai sa arat ce stiu, dar era prea putin. miscarile mele limitate imi pastrau emotiile pe langa trup, inghesuindu-le si motolindu-le.
,,arata-mi atunci dansul in care crezi. pe care il simti, il poti schita cu mintea, chiar daca nu a intrat inca in trup."
ei, asa e mai simplu, am cautat in minte toate secventele care n-au impresionat vreodata si le-am scos de-a valma la suprafata.

uite! si i-am aratat amintirile mele in care mintea mea a dansat alaturi de ceea ce vedeam si auzeam.

... si pentru ca in mintea mea ardeau inca o parte din povestile focului, am inceput cu asta. pentru mine dansul acesta face perfect compatibile pasiunea si controlul. apoi, povestile despre dragostea dintre foc si apa mi-au umezit si relaxat miscarile inca fierbinti... si m-au risipit in mai multe personaje.

iar apoi, ca sa nu pierd contactul cu apa am continuat, dorind sa ma adun si sa aprofundez miscarile de o fascinanta siguranta ale omului-delfin a carui forta plina de gratie am visat-o multa vreme... m-am identificat cu el pana la extaz...
m-a lasat sa revin pe pamant in ritmul meu si a zambit. ,,ei, acum gata cu asta. te-ai rasfatat destul. mai aveai putin si adormeai pe fundul oceanului :))"

avea dreptate, am tendinta de a exagera si de a persista intr-o stare pe care o amplific... pana aprope nu mai pot iesi din ea. ok, ce as putea alege pentru schimbarea starii? am cautat putin... si am gasit!
radeam amandoua la final.
,,ei, mai e mult de aici. dar pentrumoment ne oprim, rasare luna. ne vom intoarce si maine seara si imi mai arati."
am plecat spre casa. pe drum, am trecut pe langa fantana.
din semintele puse cu doaua saptamani in urma campul era plin de grau copt si trandafiri. intr-adevar, magie...

9 comentarii:

Daiana Prundurel spunea...

Iti imginezi ca in Septembrie fac tot posibilul sa nu mai ratez???E minunat tot ce scrii, ce gandesti si cum dai viata povestilor.D

ajnanina spunea...

draga mea draga
pana atunci sper sa ne mai vedem.
si sunt sigura ca si tu ai ce ma invata.
ca doar ai experienta 2 x 5 ani de povesti, ca sa nu mai zic de ceea ce creezi... :)

Mikka spunea...

Minuneeee!
Superb tot: poveste, povesti de miscare, dans, tobe, apa, omul-delfin! Desfatare deplina!
Campul cu grau copt si trandafiri.
Si intre si peste toate, magie!
Cata Bucurie!

Povestea creste si revarsa magia, draga mea draga!

ajnanina spunea...

buna dimineata, dragoste!
asa e, magia e peste tot!

ajnanina spunea...

Mugur,
din virtual in real intotdeauna gasim drumul inapoi...

un cub de gheata virtual pentru tine, impreuna cu gandurile mele racoroase...

Călin spunea...

Ai scris o poveste, apoi ai început să dansezi. Iar câmpul a prins rod. Pot fi lucruri mai frumoase? Stiu, pot fi. Sunt o multime de lucruri pure si simple, deci frumoase. Cele trei de mai sus sunt unele dintre ele.

ajnanina spunea...

ma minunez si eu de ce se petrece...
si sunt tare curioasa sa simt lucrurile simple si frumoase din jur...
ce multe pot face cuvintele....

gabi spunea...

Grau copt si trandafiri sa-ti fie viata, Janine !

ajnanina spunea...

gabi,
Doamne ajuta!
ca paine facem curand...
si dulceata...