am patit-o si eu...
nu inteleg mai nimic din ceea ce scrie.
dar nici n-o mai pot inchide.
am ascuns-o in diverse locuri. face ce face si imi iese in cale cand ma astept mai putin.
o privesc indelung... cand mi se pare ca incep sa deslusesc ceva, isi intoarce paginile sau textul incepe sa se dizolve. am senzatia ca isi bate joc de mine.
noaptea o aud fosnind si vad fulgerele care ii tasnesc uneori dintre pagini.
uneori visez ca inteleg ce scrie. nu stiu ce vrea.
a mai patit cineva asa ceva? aveti idee... ?
9 comentarii:
ufff...
intre timp am reusit sa o inchid.
nu ma mai joc cu focul.
la cateva minute dupa ce am terminat de scris am inteles ce inseamna sa fortezi magia...
am vrut sa ma intorc sa sterg postarea, dar frica mi-a dat puterea sa inchid cartea. voi lasa totusi textul, ca sa-mi aduc aminte de calea de mijloc....
Am patit-o si eu...
Calea de mijloc... Preferata mea. Nu te salveaza, dar te ajuta.
Magia... Hmm... ne forteaza ea pe noi. Da nu ne lasa sa murim.
E adevarat, insa, ca o data atinsa, nu mai e loc de intors.
Nu mai e decat
Calea Magului.
In curand, draga mea, in curand...
Pana atunci, joaca-te. Oricum, doar asta putem face. Fiindca doar asta avem de facut.
Chiar daca ne mai ardem la degete...
Mikka,
da, ne jucam...
cald, cald, fierbinte...!
au!
asta e...
Karin,
multumesc pentru toate darurile de noaptea asta...
sa ti se intoarca inmiit!
si eu sunt adepta caiii de mijloc. in orice. uneori nu o poti alege. alteori pur si simplu nu exista. dar de cele mai multe ori te scapa de multe rele.
extremele sunt necesare. oricum vin. sifara sa fortam noi destinul. si ne ard intr-adevar. dar daca pot fi evitate, e mai bine sa nu ne ispitim soarta.
Loredana, multumesc de vizita si de vorbele bune...
calea ta sa-ti fie frumoasa si usoara :)
În continuarea unei idei începute dincolo:
http://ivanuska.wordpress.com/2008/12/30/capriciu-nr-7/
multumesc, Vania, l-am vazut, am stat putin la umvbra lui, m-am bucurat si m-am intristat...
Trimiteți un comentariu