miercuri, 17 iunie 2009

prin ochelari verzi, printre eclipse

mi-as fi dorit sa fiu prietenul imaginar al Vrajitorului din Oz.
am ajuns in Oz, asa cum se ajunge, cu tornada.
la inceput am fost fascinata de marele vrajitor. era la inceput, cand vrajile sale erau mai presus de ceea ce stiam eu pana atunci.
apoi, dupa ce am invatat, alaturi de alti oameni cu si fara minte sau inima cum se fac vrajile, ne-a spus supremul secret.
in gluma, asa cum se spun lucrurile serioase.
in momentul in care am inteles ceea ce a spus de fapt, o noua tornada s-a pornit, rasucita invers. am zis ca dau naibii magia si ma reintorc la psihologie.
apoi am inteles ca nu fusesem mintita nici macar o clipa si m-am reintors in Oz, plina de respect, dar si de autoimportanta.
pana cand am inteles ca, dupa ce ai trecut prin tot, nimic nu mai are importanta. si nu poti sa vorbesti despre asta. tii cu dintii de ultima vraja...

20 de comentarii:

Vania spunea...

Da, este un itinerar cunoscut...

ajnanina spunea...

:)
da, si de cele mai multe ori necesar...
iar surpriza e aceeasi de fiecare data...

Orry spunea...

lumea magica a povestilor e ca o pastila de buna-dispozitie, de zi cu zi!

Daca renuntam la povesti si la magia ce ne cuprinde odata cu primul pas ce-l facem pe meleagurile "vrajitorului din Oz" .... ne pierdem!

Eu iti multumesc pentru taramul asta minunat ce ni-l pui la dispozitie! Are magie si farmec cat pentru 10 ani de-acum n-ainte!
Te pup

ajnanina spunea...

buna dimineata, Orianda!
in lumea povestilor exista probe si incercari la tot pasul.
din fericire, aliatii ne stau alaturi si gasim intotdeauna un piepten, o perie, o aripa de furnica su chiar si un fir de nisip pentru la merge mai departe char daca drumul trebuie atunci construit :)

si eu iti multumesc ca ai ales sa-ti traiesti povestile si sa mergi mai departe...

Mikka spunea...

Draga mea draga,
Prietena vrajitorului din Oz.
Frumusete ce esti...
Cu putin noroc din partea IT-ului, in cateva zile (ok, poate mai mult) o s ti-l prezint pe Mag...
Cred ca va fi o frumoasa revedere...

ajnanina spunea...

OO :))
!!!
abia astept!

Daiana Prundurel spunea...

Draga mea Janina, stii cat de draga imi esti in felul minunat in care te cunosc, adica prin ceea ce scrii? Stii cata putere de a visa imi daruiesti?Iti multumim pentru tot, D si calutul fermecat:)
Ps. Am zis ca trebuie neaparat sa-ti spun ce lucru minunat am decscoperit in joaca. Imi placesa citesc ceea ce scrii, intai de la capat spre inceput:)-chiar daca suna ciudat asa am facut in uktimul timp.Lucrurile capata sensuri si dimensiuni stranii, magia sporeste mul.Apoi citesc firesc de la inceput spre sfarsit ca sa ma bucur din plin de scrierea ta.Stii ce exercitiu minunat, ce joc al imaginatiei este???Multumesc si te imbratisez, D

ajnanina spunea...

Daiana, draga mea...
vrajile le fierb in cana magica primita de la tine...

cum faci?
cuvintele invers?
frazele?

Geanina Codita spunea...

Si in lumea reala exista probe si incercari la tot pasul. Este frumos ca ne mai amintesti despre povestile acestea cu incercari de tot felul, reusesti sa ne tii cu picioarele pe pamant si cu capul in nori. Multumesc pentru poveste si ziua ta la fel sa fie.

ajnanina spunea...

Geanina,zana a ploii :)
ca sa stai cu picioarele pe pamant si cu capul in nori, cerul trebuie sa fie foarte aproape :)
cand ploua, cerul tot e cu tine...

n-as aminti de incercari daca nu m-ar trage de maneca :))

Călin spunea...

Ăsta e secretul, cred: să tii de vrajă.

ajnanina spunea...

Calin...
ai gura aurita... :)
oare cand te exprimi in scris tot asa s-o zice ? :)

gabi spunea...

Ce frumoos!
Crede-ma, inteleg fiecare cuvintel :)
Si Calin are dreptate :)
Pup.

ajnanina spunea...

Gabi, te cred. stiu ca stii :)
si Calin are intr-adevar dreptate...

sunt momente in care vrajile isi pierd farmecul pentru ca noi cerem de la ele ceea ce ele nu ne pot da.
dupa ce le intelegem dimensiunile reale, le si respectam ca atare...

si cerem/ dam magiei ce a al magiei si... :)

Mugur spunea...

Ajnanina, vad ca te tii de magie si vraji in continuare :) Eu nu am ajuns pana in Oz, m-am dus in vizuina iepurelui, dupa Alice :)

ajnanina spunea...

Mugur, sunt inca in povestea asta...
si mai am inca de invatat din ea...

ai gasit-o pe Alice ? :))
ne-o prezinti si noua ? :))

Mugur spunea...

Da, am gasit-o si e minunata! Si se face cand mica sau cand mare si nu in functie de incaparea in care se afla :))
Nu stiu daca vine pana in Oz ca inca nu a terminat de explorat vizuina iepurelui :)) Dar vi-o prezint dupa solstitiu :)) O scot eu cumva din viziuna :)))

ajnanina spunea...

:))
am incredere...

Kami spunea...

Ummm... pot sa rescriu eu vraja... sau e genul ala "special" de vraja care indiferen cum o rescrii tot asa sfarseste? ^-^
Ce imi place mie la ultima vraja e ca poti sa o strigi in gura mare pentru ca foarte putini se vor prinde ;)

ajnanina spunea...

Kami, daca o strigi insemana ca nu era ultima ... :))