am avut in ultimul an la facultate un profesor (genial) la care examenele durau o jumatate de ora. cu subiecte care nu presupuneau toceala ci interpretare personala a materiei... pe care oricum trebuia sa o fi asimilat organic pentru a putea raspunde...
dupa unul din aceste examene s-a concretizat proiectul meu cu povestile, din care face parte si acest blog.
am descoperit atunci ca in momentul in care vrei sa spui foarte mult in foarte putin timp (ca in pragul unei despartiri sau pe patul de moarte) ideiele esentiale isi croiesc drum spre exterior cu o urgenta aproape fiziologica, iar manifestarea lor apare fie asemenea unei explozii vulcanice, daca ies toate o data, fie asemenea unor pietre pretioase daca enorma presiune a dus la cristalizarea lor...
dupa ce le-ai scos si ai iesit tu insuti din transa, itit dai seama ca ceea ce tocmai ai spus/scris e mult mai real decat daca ai fi stat sa slefuiesti fiecare cuvant...
si multumesti Celui ce a scris cu mana ta...
10 comentarii:
Fain profesor, acestia sunt Profesorii, pentru ei meritã sã faci o facultate.
Da, despre starea asta vorbesc si eu mereu, despre "scrisul la dictare". Poate cã talentul asta si e. Restul e tehnicã, prelucrare, mãiestrie (când/unde e cazul). Dar fãrã starea aia de graie nimic nu e.
Am avut şi eu un astfel de profesor, îl cam ştie lumea, Ştefan Cazimir, care m-a umplut de fericire cu o notă nu foarte mare, dar singura, un 8, restul sub 4, au tratat toţi acelaşi subiect pe care probabil că îl învăţaseră ca pe apă. NU accepta Domnul aşa ceva nici dacă-l picai cu ceară.Şi bine făcea, nici mie nu îmi plac "indigourile".
O zi de minune, draga mea dragă!
Astfel de profesori te fac sa inveti sa gandesti cu propriul creier, sa inveti sa creezi. Din pacate, sunt foarte putini.
Sa scriu repede... Imi face placere sa citesc asemenea articole luni dimineata, cand oamenii par scortosi de parca n-au trecut prin vichend !
Bun exercitiu !
O paranteza : in toata viata mea de elev, nu-mi aduc aminte sa fi tocit, sa fi invatat temeinic o lectie. Tot timpul am improvizat - desigur, cu informatiile trecute prin propriul filtru. Si mi-a mers bine... Mi-ar fi placut profesorul tau !
dragii mei,
ma bucur ca am cunoscut si ca ati cunoscut astfel de oameni...
,,un profesor mediocru preda
un profesor bun explica
un profesor excelent inspira"
si ma gandeam ca starea de gratie, asa cum zice Calin, in care scrii ca sub dictare, poate fi indusa in astfel de situatii... si ajungi ca subiectul se scrie singur sau te scrie el pe tine...
Da, asta e... Curge prin noi...
"ideile esentiale isi croiesc drum spre exterior cu o urgenta aproape fiziologica".
Da! Cam trebuie sa ne tinem dupa ele. Dupa ce am scris, ne uitam si ne minunam si noi de ce a iesit...
Mai aflam una-alta... :))))
Genial profesor! Si eu am avut parte de asa ceva! Mare dar!
e bine ca in viata fiecaruia din noi a aparut macar unul.
sau mai multi. oricum ,daca mai multi, atunci diferiti. important e ca exista si ca avem de la cine invata :)
Super profu'!!! Din fericire, am intalnit si eu cativa astfel de profesori adevarati! Iar atunci cand cuvintele sunt spuse din suflet, ele ajung la exterior cu usurinta stropilor de ploaie :)
Mugur, ma plimb cu mare placere in astfel de ploaie...
acu m-am prins de ce nu-mi plac umbrelele, vreau sa dea lumea cu sufletu peste mine...
Trimiteți un comentariu