luni, 5 octombrie 2009

chemare

sursa imagine
clopoteilor le vine sa rada cand aud clopotul mare si grav.
oricum, altfel nu stiu sa-i raspunda.
ar tacea, dar parca nu se cuvinte sa lasi ditamai clopotul sa bata singur. zic si ei, cu limbutele scoase, repede-repede, cuvantul cantat de marele clopot.
il iau si il infasoara innodat si incretit de veselie.

inimile bat si ele prelung la auzul marelui clopot, intinzand arterele pana cand vibreaza si ele ca niste corzi.
mainile se aseaza pe ochi, tematoare in fata maretiei presimtite.
apoi tremura usor cand aud clopoteii, cu hopuri, cu salturi si rostogoliri prin iarba.
pana cand sunetul devine lumina. si mainile cad la loc pe langa trup.

8 comentarii:

Mikka spunea...

"Zic si ei", repede-repede...
Ce "imagine sonora" ne-ai adus! Frumos, vesel si bun.
Si "cand sunetul devine lumina" nici a respira nu mai simtim. Nimic... E prea mare.
E intr-adevar coplesitor.
Minune.
Gracias!

Leo spunea...

Ce poveste draguta ! Clopotei mici si zambareti si un clopot mare si grav...

Amrita spunea...

scumpi clopotei,
nu se cuvinte sa taceti, cate aveti de spus voi micilor..
si uite asa invatati voi lepede-lepede sa clincaniti in ruga mai frumos..
eu va invit sa dansam, voi vleti?
:) multumim, poveste!

ajnanina spunea...

Mikka,
da, repede-repede, si toti la un loc, ca doar asa se vor auzi si ei pe langa cel mare...

pana la Soare... la lumina... la dizolvare...

ajnanina spunea...

Leule drag, cei mici s-au prins si de tine...
ai grija ca fac o zarva teribila... :)

ajnanina spunea...

Amrita,
sigul ca vlem si noi!
si noi, si noi, si noi!
eu, eu! :)))
stii cum e :))

I.B. spunea...

Da, fiecare clopot mare are clopoţeii ce îi ţin isonul.

ajnanina spunea...

IB
da, asa e...
e si bine si rau in asta, dar asta e firea lucrurilor...