sursa imaginedragostea mea, nu te teme.
aripile tale sunt puternice, vantul te va mangaia, nu te va arunca la pamant.
la inceput, vei zbura cate putin, in apropiere. apoi, treptat, in arcuri din ce in ce mai largi, in sus, spre cerul inimilor, acolo unde migram toate atunci cand vine frigul, si de unde ne intoarcem, un pic mai mature, pentru primavara sufletului si vara trupului.
te poti intoarce oricand, pentru un val de sange cald, proaspat, care iti cunoaste caile interioare ca nimeni altul.
cuibul e moale si bun. alaturi sunt plamanii, si, strans impletit in tesatura de ramurele, sufletul.
esti acasa. si aici in cuib, si sus, in cer.
eu te astept cu coastele deschise.
ganduri si imagini superbe cu inimi, si aici, pe blogul unei femei frumoase...
8 comentarii:
Oaaaaa! Ce frumooos! Cuibul care-si indeamna inima sa zboare, asternandu-i caldura si urmarindu-i zborul, cu dragoste...
Cand inima ajunge in Inima, nu stim ce se intampla. Nu conteaza. Ce vine pe urma de acolo, prin inima intoarsa in cuib, schimba tot, si cuib, si trairile sufletului...
Zbor bland si curajos, draga inima!
Mikka,
inima ta care se rotea pe sus in cercuri ametitoare mi-a inspirat incredere... :)
si am impins-o si pe a mea, mai intepenita, un pic in afara...
Draga mea,
Stii...
Nu exista inimi intepenite.
(Intepenit e doar genunchiul meu drept...:))) )
Poate e inca o coaja, acolo, dar inima este asa de puternica, de mare, de indrazneata, de... uluitoare. Ametsteste ochii si capul, cand isi da drumul. Si bine face. Pe ei, ochii, ca si pe caputz, ii deschide doar ea. Cand incepe ea sa pompeze de acolo, din Inima, incepem sa traim. Viata. Asa cum e, nu cum credeam.
Bucura-te de minunea inimii tale!
Mikka,
:)
da, probabil o coaja.
dar cum nu pot sa risc sa o curat cu cutitul, o sa o pun un pic la inmuiat...
o sa caut niste carti sau niste filme de-alea...
inimioara..uff, ea, m-a redus la tacere o noapte, crezand ca-n dimineata ii voi sopti totusi ceva..
iar off.., uff.., ea e creatoarea tuturor dulciurilor si amaraciunilor noastre..si totusi, e atat de frumoasa si e compusa din Iubire, Iubire, Iubire, Iubire, Iubire.
Aici e delicata si putin speriata, dar f putin o simt tematoare. Doar faptul ca e in cuib o face sa se simta speriata, cum ca daca e pui e la inceput. De fapt ea stie ca-i va reusi zborul, inca aripile-i sunt puternice si mari pentru un pui. S-a nascut un pui pregatit gata sa zboare, teama ii vine de la ceilalti pui care i-au soptit ca zboru-i greu..
Poate o asteapta cineva acolo sus de aia nu-i e frica, ea deja Stie ca zborul e o calatorie frumoasaaaaaaa..
Amrita...
aha... nu stiam pe cine sa dau vina ca viata e asa de dulce... :)
da, e ca un copil care se bosumfla un pic cand adultii ii zic ca poate iar el vrea doar sa fie tinut de mana prima data... ca dupa aia, oricum degeaba il vor stirga, se va intoarce tot cand vrea el... sau il razbeste foamea sau frigul...
acolo, sus, da, Cineva ne iubeste pe toti...
superb...
Daana, printesa, bine ai revenit printre noi...
o inimioara zambitoare si pentru inima ta curajoasa <3
Trimiteți un comentariu