Oricum... E tot frumoasa. Apa si pamantul sunt fauritoare de viata. Si acolo, in adanc, se face compostul. Din fierberea aceea se naste mereu ceva. Si cand soarele prinde un ochi de apaaaaaaa...
Mikka, da, asa e. e fascinant sa vezi cum fierbe... daca privesti din afara... ei, da. si soare. ca nu putea lasa apa si pamantul singure, nu-l lasa datoria lui paterna, masculina...
hoho, si cat de mult, insa descoperi deodata ca acolo ti-e cel mai bine, in mlastina cea mai groasa si inselatoare. unde acolo nimeni nu vrea sa se scufunde
Cred ca nu e nevoie sa intri in ea. Poti doar s-o privesti, metaforic vorbind. Real, exista acolo un ecosistem fantastic. Cred ca in mod nejustificat asociem mlastinii rol negativ. Si probabil doar din cauza neputintei de a fi atat de usori incat sa nu ne inghita, ci sa ne hraneasca atat de colorat :)
te invit sa lasi cateva cuvinte despre povestile din lumea ta, din mintea ta. daca unele din pozele pe care le vezi te fac sa recunosti locuri si intamplari din propriile povesti, intra la comentarii si spune-mi cate ceva despre asta. e placut sa stai de vorba cu cei care au trecut prin aceleasi locuri minunate.
cu drag, ajnanina
de ce ?
Poveştile se apropie cel mai mult de interogaţiile referitoare la lucrurile nespuse.
Poveştile care încă nu s-au scris, circulă de la inconştient la inconştient.
Lumina noua
-
Lumina noua, de nou inceput...
Incet, inceeet, usuuuurel, cu pasi mici, ca de copil nou invatand sa
mearga...
Drumul prin usor, prin lin, prin luminat,prin...
Povestea Femeii-Care-Naste-Toate-Animalele
-
Femeile alea doua se imbatau cu cafea. Stiau bine sa-i scoata de acolo,
dintre fuioarele aromelor, dulceata si amarul care legau simturile unul
intr-a...
11 comentarii:
Si in alb/negru tot superba e o mlastina. E plina de viata, musteste chiar.
Oricum... E tot frumoasa.
Apa si pamantul sunt fauritoare de viata. Si acolo, in adanc, se face compostul. Din fierberea aceea se naste mereu ceva.
Si cand soarele prinde un ochi de apaaaaaaa...
frumoasa frumoasa..mai rau e cand esti inauntru si nu stii ca esti:)
Darael,
da, viata. dar nestructurata, semiconstienta...
Mikka,
da, asa e. e fascinant sa vezi cum fierbe... daca privesti din afara...
ei, da. si soare. ca nu putea lasa apa si pamantul singure, nu-l lasa datoria lui paterna, masculina...
Camelia,
e rau cand nu stii. e inspaimantator cand stii...
hoho, si cat de mult, insa descoperi deodata ca acolo ti-e cel mai bine, in mlastina cea mai groasa si inselatoare. unde acolo nimeni nu vrea sa se scufunde
Amrita, nu te recunosc...
nu te pot accesa, ti-am trimis-o pe a mea in comentarii
MULTUMESC!
Cred ca nu e nevoie sa intri in ea. Poti doar s-o privesti, metaforic vorbind.
Real, exista acolo un ecosistem fantastic.
Cred ca in mod nejustificat asociem mlastinii rol negativ. Si probabil doar din cauza neputintei de a fi atat de usori incat sa nu ne inghita, ci sa ne hraneasca atat de colorat :)
Gabi, adevar grait-ai...
nu mai e mult pana cand vom putea pluti deasupra...
Trimiteți un comentariu