luni, 1 iunie 2009

initieri - I

pentru ca multa lume si de aici si din celelalte lumi prin care trec ma intreaba cum am ales sa devin ceea ce sunt acum (desi ei nici nu stiu bine ce, si eu nu am cum sa le spun, pentru ca transformarea inca nu s-a desavarsit) m-am gandit sa scriu cate ceva despre magicienii si vrajitorii de la care am invatat ceea ce stiu acum.
povestirile nu vor fi in ordine cronologica, ci se vor ordona dupa reguli pe care le voi dezvalui mai tarziu, celor care se vor apropia cu sau fara voie de aceasta lume, dovedind un destin asemanator.
pentru ca o parte din ei trec si prin aceasta lume virtuala, ii rog pe ei si pe cei care ii (re)cunosc sa pastreze discretia asupra identitatii. pe de alta parte le recunosc dreptul de a ma trage de maneca atunci cand fie dezvalui prea mult din aspectele secrete ale traditiei, fie ma abat de la ea, prezentand tehnici adaptate la propria-mi structura.
inainte de a incepe aceasta parte a drumului, credeam ca nu mai am inima. fusese alegerea mea si mi-o asumasem pe deplin. am avut un singur martor, care a povestit aici cum s-a intamplat. nu ma cunostea si nici nu il cunosteam, dar mi-am gasit mult mai tarziu povestea scrisa de el. da, am fost crezuta moarta. asa eram cand am ajuns in casa ei.
va urma

8 comentarii:

Mikka spunea...

M-am dus intai si l-am pupat pe Druje pe obrajori, ca m-a topit Flamenco...

Ma uit la caseta asta noua de bijuterii si stau si ma uit... Incercand sa ma prind de ce mi se deschide in fata.

Ca de obicei, nu prea vreau sa ma prind. Fac sul gandirea, o arunc undeva, si ma asez turceste pe covor, asteptand ca povestea sa se desfasoare singura... Sa inceapa dansul magic...

Cristian Lisandru spunea...

"pentru ca multa lume si de aici si din celelalte lumi prin care trec ma intreaba cum am ales sa devin ceea ce sunt acum" - absolut încântător... La mulţi ani, Ajnanina, ţi-am spus la mine pe blog copilă-femeie şi sper că nu am îndrăznit prea mult... Daca da, scuze şi promit să nu mai fac...

ajnanina spunea...

Mikka,
sunt momente in care citind ceva aparent fara nici o legatura cu tine, tornada te ia pe sus...
in povestea asta mi-am trait o fantasma :)

nu te prinde acum, ai sa intelegi curand-curand :)

ajnanina spunea...

Cristian,
multumesc de urari, nici un om nu indrazneste mai mult decat stie ca i se permite :))
si bine ai venit si in aceasta poveste...

gabi spunea...

Wey,
m-asez si eu turceste pe covor
si-i transmit gand bun lui Druje - tare talentat.
Iar de tine...ce sa mai vorbim... ?

ajnanina spunea...

Gabi, esti binevenita...
prezenta Mikkai ne asigura si un ceai si o cafea :)

druje spunea...

ajnanina, poate ca daca nu ne-ar smulge la un moment dat cineva sau ceva inima din piept, ca sa ne dam seama cum e sa ramanem fara ea, nici nu am constientiza importanta sau toate valentele ei..

Mikka, Gabi, multumesc pentru gandurile bune si aprecieri.

ajnanina spunea...

druje, multumesc de vizita...
asa e, iar dupa acea e mai importanta cand o recastigi :))
chiar daca arata ca dupa razboi, fiecare din cicatrice e o victorie.

sper ca si ceea ce ti-a inspirat tie atunci postarea sa fi avut un destin care sa continue spre desavarsire...