povesti dupa imagini

sursa poza

cine vrea sa povesteasca?

martora la Creatie

aseara, la workshopul de scriere creativa am vazut efectiv cum se nasc si cresc Universuri.

ceea ce am vazut, am auzit si am simtit a depasit imaginatia mea.

sapte oameni, in jurul mesei si-au ales cate o imagine si au privit-o, ca pe o fereastra. si apoi au inceput sa povesteasca, in scris, despre viata, gandurile si emotiile intrezarite dincolo de ea.

i-am privit fascinata cum scriu.

la un moment dat i-am rugat sa se opreasca. s-au oprit, unii cu greu. aveau multe de povestit.

i-am rugat sa ne povesteasca si noua, celorlalti. si Universul din ferestrele fiecaruia s-a aratat, in toata splendoarea lui. mai putin o fereastra, care si-a pastrat secretul, ramanand acoperita cu perdeaua :)

dupa aceea, camera stralucea, cu totii straluceau. cu totii, incantati de a darui si a primi frumusete. si emotii.

va multumesc, scriitori minunati, pentru spectacolul Creatiei!

aici

lumina

intre o imagine si alta nu e mult timp.

si nici mult spatiu.

doar un mod diferit de a privi.

cum citesti povestea, cum te lasi citit de ea...

sursa poza

povestea te fura in timp ce o citesti... o termini si ramai cu o stare speciala si cu amintiri mai precise sau mai confuze, pe care le evoci o vreme.
sau intri in pielea unuia dintre personaje, te bucuri, suferi, speri si invingi cu el. apoi te detasezi redevenind tu. la fel sau usor modificat de identificarea cu acea parte a ta, altfel exprimata.

recitind-o peste o vreme, povestea pare usor modificata. starea ta e un pic diferita, iti amintesti unele lucruri, descoperi altele care ti-au scapat prima data si faci legaturi noi. te simti un pic diferit si mai intelegi ceva in plus despre ea si despre tine.

daca o reiei intr-o alta perioada, dupa ce ai mai trecut de o intersectie, apar aspecte destul de diferite. adevaruri valabile inainte isi pierd importanta, personajul cu care te identificai candva nu te mai reprezinta. actiunea se estompeaza si vezi mai bine decorurile.

atunci cand ai trecut prin pielea mai multor personaje iar decorul iti e oarecum familiar, privesti totul de sus, dintr-o perspectiva diferita. incepi sa vezi tesatura, firele care unesc personajele intre ele, pe fiecare de autor, autorul de decor si totul de tine.

data viitoare iti dai seama ca puteai sa o scrii tu...

si peste o vreme chiar o faci. si in timp ce scrii, iti dai seama ca asta ai facut de la inceput, de cand ai deschis-o prima data...

de-a ce ma jucam

printre alte jocuri preferate cand eram mica era unul pe care il numeam ,,calatorie in peisaj".

ramaneam privind multa vreme o fotografie sau un tablou, dupa care intram in el, si ma plimbam in decorul acela, imaginandu-mi tot felul de intamplari.

mi-am amintit de el azi cand am descarcat pozele facute ieri in Cismigiu ( recunostinta vesnica, Mikka!) si am ramas o vreme cu ochii pe suprafata lucioasa a macului.... am alunecat apoi in interiorul lui... si m-am plimbat o vreme, ametita printre staminele cu aroma grea de opiu...

am fost uimita de culorile care din afara nu se vedeau (galbenul nu exista in realitate), de textura fina a petalelor si de puterea magica a violetului asupra rosului...

insir-te margarite

sursa poza

intr-o poveste, cuvintele stralucesc asemenea unui sirag de margaritare. sau perle. sau margele de sticla colorata. orice ar putea sa fure atentia cititorului sau ascultatorului, daruindu-i mirari si zambete.

si dorinta de a intra in poveste, de a trai in acea lume.

pentru a scrie o poveste ai nevoie intai de ideea pe care vrei sa o trimiti in lume. si pentru ca nu o poti trimite in pielea goala, ai nevoie de hainele si podoabele potrivite pentru ca cei la care vrei sa ajunga mesajul sa o cerceteze cu incantare, bucurandu-se de confirmari si uimindu-se de noutate.

astfel de hainute si podoabe vom croi impreuna marti seara, de la 18.30 la primul modul al unui mini-workshop de scris povesti. detalii aici.

lectii de magie

sursa poza

,,Învaţă ceea ce ştie magicianul şi nu ţi se va mai părea magie.”
Richard Bach, Îndrumar pentru Mesia
Dilemă: te mai poţi bucura deplin de magie dupa ce îi înveţi secretele?

recapitulare

in mijlocul unui nod temporal strans mai puternic sau mai larg, inainte de a lua o decizie, e bine sa iei o pauza.

te uiti spre trecut si spre viitor in mod constient. daca trecutul mai are aspecte de limpezit, il iei la povestit.

fie tie insuti, intr-o recapitulare care sa curete toate reziduurile energetice lasate de ceilalti si care sa te ajute sa-ti recuperezi energia lasata in diverse locuri si momente unor oameni care au folosit-o sau nu...

fie in fatza unor oglinzi umane care sa te asculte, sa te intrebe, ajutandu-te sa-ti ordonezi ganduri, emotii, fapte si imagini... si care sa se mire, sa se bucure, sa rada sau sa planga alaturi de tine pana la revenirea in prezent.

dupa clipe, ore, zile de povestit, trecutul arata altfel. si ti se arata complet, intr-o imagine mai clara.

acum te poti retrage din nou pentru a alege din manunchiul de viitoruri posibile pe cel mai stralucitor. pe care pornesti, pastrand inca doua-trei variante de rezerva...

si oglinzile vor fi alaturi de tine in primii pasi pe noul drum, in ritm de sarbatoare...

fericirea din ceasca de ceai

zidul cu iedera. picaturi de ploaie. seara de primavara. saltul elastic si pufos al unei pisici. aroma ceaiului, simtit intai cu nasul, apoi cu buzele si in cele din urma cu sufletul.

zambetele si rasetele prietenilor mei, cuvintele lor, rabdarea si intelegerea lor, bucuria de a petrece seara impreuna cu ei. fericire pura.