in padure traia un pui de balaur, vesnic terorizat de puiul de print rautacios si prost-crescut din castelul de la marginea padurii.
era atat de terorizat, ca flacarile care abia ii dadusera pe nas au scazut si au cazut repede si ii atarnau ca niste muci galbeni.
ca sa scape de joaca rautacioasa, micul balaur se mai refugia din cand in cand in curtea razboinicului care nestiind cum sa-l impace (ca, de, nu putea sa-l sperie pe print) ii curata mucii cu sabia. apoi se jucau impeuna pana nu mai puteau, sau pana cand ii strigau la masa regina-mama pe printul cel rautacios si prost-crescut sau nevasta pe razboinic. amandoua aveau niste voci ingrozitoare de nu te puteai impotrivi, indiferent cat ai fi fost de print sau de razboinic.
din casa de alaturi, mesterul de jucarii, singurul cu un pic de minte in toata povestea asta s-a gandit sa dea o mana de ajutor si a inceput sa mestereasca pui de balaur de jucarie pe care sa ii lase in gradina castelului. printul, incantat, a inceput sa isi scrie numele pe ei, ca doar pentru el fusesera facuti. balaurul, mai linistit un pic, si-a indreptat flacarile si a plecat in alta parte sa si le creasca, iar razboinicul a lasat sabia si s-a apucat de sapat dupa oua de balaur, sa nu le piara astora specia.
povestea n-are morala.
p.s. poza n-are legatura cu realitatea, ci cu fantasmele micului balaur, care, in lipsa de forta, si-a dezvoltat imaginatia :)