oamenii de miere

sursa poza

cand au coborat din rai ca sa mai vina o data pe pamant (nu ca ar fi mai avut nevoie, da asa, de dragul prietenilor) au trecut mai intai printr-un apus de soare, apoi printr-un lan de floarea soarelui de unde s-au umplut de polen. albinele au venit dupa ei si au facut miere din polenul acela cald si aromat. o parte din miere a ramas la ei, si ei o impart peste tot prin viata si printre oameni.

e suficient sa stai un pic alaturi de ei si simti aroma, vezi lumina. daca ii mai intrebi si un pic de vorba si ti-au raspuns zambind e greu sa te mai desprinzi. ti s-au incalzit obrajii si iti vine sa ii atingi un pic cu limba, asa, sa te convingi ca e adevarat. e adevarat. nu-ti mai vine sa pleci de langa, dar au si ei treburile lor.

intinzi mana sau ii strangi in brate cu speranta secreta ca ramane mierea la tine. o vreme ramane, si incepi sa faci si tu, da parca nu e asa de buna. ii suni si ii intrebi cum, si ei iti spun ca e firesc si natural.

le multumesti, mai savurezi o clipa gustul, iti propui sa mai faci un pic de miere si maine, cand va iesi sigur mai buna si apoi pleci si tu la ale tale. zambind gustului pe care inca il simti.

de cealata parte

sursa poza

cand apare o spartura in zid, apare la inceput o nedumerire: oare de unde si cum a aparut?

apoi, mirarea ca lumea de celalata parte a zidului seamana atat de putin cu cea de dinaintea inaltarii lui... de dinainte de a ne limita si delimita.

imaginea e chiar ispititoare, si petrecem o vreme la margine, comparand cele doua lumi.

apoi, ne uitam la marginile sparturii si ne intrebam ce e defacut.

ei, ce e de facut?

apa

Apa, sangele Pamantului isi asuma riscul sa iasa la suprafatza. Sa ne arate cat de mult ne asemanam. Pentru unii, izvoraste cu bucurie si se revarsa cu bucurie, chiar in gradinile lor. Pentru ca stie. Ca bucuria va merge mai departe.

cei de anul acesta :)

cu lumina

noapte de Inviere de acum cativa ani.

mi-a tremurat mana pe aparatul foto si tremurul a conturat zboruri de ingeri. tarziu i-am vazut. si m-am minunat, gandindu-ma la gluma lor, cu mainile lor de lumina pe ale mele. doar-doar i-oi vedea :)

conditii si criterii pentru intoarcerea in timp

unde? undeva.

când? cândva.

nu e suficient. ceasul trebuie pus la fix. o eroare poate genera exploziv un set de consecinte de neimaginat. de-aia, in povestirile SF pe care le citeam eu in adolescenta, apareau reguli stricte pentru calatoria in timp. sa nu, sa nu, sa nu...

si, vai, cat de mult mi-as fi dorit. ca, stiind momentul in care, sa fiu acolo. si sa actionez in sensul cel mai potrivit...

zilele astea, in Brasov, un oras in care am amintiri personale minime, dar intense, am facut eforturi de imaginatie. sa ma intorc in timp. intr-o viata in care m-as fi plimbat pe stradutele inguste, intrand si iesind prin porti boltite, purtandu-mi secretul vitorului.

doar ca la fiecare pas, prezentul striga in gura mare: ...

plimbare in spatiu-timp

Nu știam foarte bine în ce spațiu și timp sunt. Mesajele sunt aparent contradictorii.
Un călător în timp trebuie să fie atent la indiciile care apar și dispar pe drum, pentru a ajunge cu bine înapoi în spațiu-timpul său. Uneori, acele semne sunt vizible pentru toată lumea, alteori doar pentru el. Uneori, mesajele sunt evidente, alteori, mai greu de decriptat.
De exemplu, pot să apară în acelașii spațiu, suprapuneri de mesaje care aparent sunt separate prin câteva sute de ani. Și atunci ai de ales prin ce portal treci și care e destinația pentru care are sens traseul ales.
Mi-au atras atenția două mesaje publicitare diferite care m-ar fi condus într-o direcție sau alta, de o parte și de alta a pieții centrale a orașului. Apăreau evidente, strălucind pe fond verde în decorul medieval.
,,Auziți, vedeți, mirați-vă!”
,,Cineva îți așteaptă fiecare cuvânt.”
Primul, m-a făcut să mă opresc. Al doilea, luat literal, mi s-a părut că poartă un îndemn mai puternic. Am luat-o deci pe acolo. După aceea a fost chiar mai simplu, insusi Johannes Honterus mi-a arătat cu degetul său veșnic întins direcția în care să o iau. Și i-am dat dreptate, el a fost martor la multe, n-avea cum să nu știe.

la locul in care

in postarea trecuta va povesteam cum cautam un loc...

am trecut pe acolo, parcurgand la pas un drum pe care altcineva, inaintea mea l-a parcurs in zbor. ei, n-o luati chiar asa in serios, e doar o strada...

o strada lunga, lunga, inclinata, marginita de casute medievale.

seara, aproape pustiu. ce bine... asa cum imi doream, doar eu si cu amintirea care nu era a mea. acum am si eu una...

cu mine insami, mergand incet, bucurandu-ma de fiecare pas. privind casele, ferestrele, usile, portile, toate bucatile de zid, luminand in aerul inserarii, printre fulgii de aer, fulgii de timp care pluteau in jurul meu...

in cautarea locului in care

cand o poveste trece printr-un loc, il modifica ireversibil.

dupa aceea, pelerini vin sa admire sau sa se roge in locul unde s-a petrecut.

si pleaca transformati de atingerea miracolului.

si povestesc mai departe, iar cei care nu au fost martorii minunii viseaza totusi la ea, asa cum le-a fost povestita.

sunt intr-un oras care mi-e drag fara sa il cunosc prea mult.

caut o strada, de care am auzit cu putin timp in urma. un astfel de loc, care traieste in amintirea cuiva. cineva care, povestind, m-a facut pentru o clipa sa il vad, in acel loc si acel timp.

am sa trec si eu pe acolo, cautand umbra unui eveniment de dinaintea nasterii mele, bucurandu-ma de o amintire care acum va fi si a mea. si va povestesc si eu, in continuare ... :)

povestile somnului

sursa imagine

il priveste dormind si zambeste... oare cat de diferita ar fi seara daca macar o data ar adormi inaintea lui?

later edit

dupa trezire,
darul lui Kami a venit sa echilibreze micile mele intentii rautacioase :)
multumesc, suflete, pentru ca vezi frumos :))

prizonieri in propriile povesti: contractele sufletului

sursa imagine

urmatoarele fragmente sunt citate din cartea lui Alberto Villoldo, ,,Sa refacem trecutul si sa vindecam viitorul, prin recuperarea sufletului"

,,Contractele Sufletului sunt legaminte pe care le facem pentru a supravietui unei crize si care ne permit sa facem fatza unei situatii dureroase, pentru care, aparent, nu exista solutie. (...) Contractele sufletului pot lua forma unor promisiuni pe care ni le facem noua insine ( De astazi inainte voi face ... ) ..."

,,Cel mai adesea, aceste promisiuni sunt facute in tacere si onorate fara nici o discutie - sau chiar cu constiinciozitate - foarte multi ani la rand. Si, cu toate ca ele e posibil sa fi functionat bine in perioada in care am fost raniti, pentru a ne crea o stare de siguranta, intr-o lume pe care o consideram nesigura, ele se trensforma in sursa credintelor noastre limitatoare despre abundenta, intimitate, iubire si succes. Cu alte cuvinte, un singur contract al sufletului va genera zeci de credinte limitatoare."

,, ... suntem rareori constienti de costul contractelor noastre, pana cand pretul pe care-l cer devine exorbitant."

,, ... chiar si dupa ce ne vom intreba: ,,De ce fac asta?", s-ar putea sa treaca ani pana cand vom deveni suficient de constienti de contractele sufletului nostru, pentru a le rescrie. Adevarata transformare poate aparea doar atunci cand ne revedem obligatiile si le inlocuim pe cele vechi, pana inlocuim credintele limitatoare cu altele noi, care ne permit sa traim o viata plina de sens."

,,Chiar daca a constientiza contractele personale ale sufletului insemna a face primul pas catre a le transforma, nu trebuie sa asteptam un moment de criza pentru a incepe sa facem schimbari, ci putem renegocia termeni mai favorabili, inainte ca lumea noastra sa se intoarca cu susul in jos."

,,Rescrierea contractelor sufletului sau anularea lor este o forta eliberatoare, care ne permite sa dezvoltam un sistem de credinte deschis la ambele capete, ceea ce ne va duce la noi experiente de viata si la noi legaminte - si care e posibil chiar sa ne salveze viata."

personaj

sursa foto: N'REY, fotocommunity

scriitorii buni iti vor spune ca personajele lor provin adesea din viata lor, de la oamenii pe care ii cunosc, pe care i-au vazut sau i-au auzit.

e usor sa iti imaginezi ca joci rolul cuiva pe care il cunosti.

daca te-a impresionat atat de mult incat sa il alegi ca personaj al povestii tale, probabil ca ai incercat de mai multe ori, constient sau inconstient sa intri in pielea lui.

ti-ai spus, poate: daca as fi / as face / as avea... ai ai intrat in pielea lui, poate ti-a placut... si de acolo ai inceput sa dai indicatii regizorale realitatii.

ceea ce nu stii e ca si acele cateva clipe de perceptie modificata a realitatii (unii ar spune interrealitate :)) te-au modificat, iar cand iesi din pielea personajului, amprenta ta asupra lumii e diferita. daca actionezi. chiar atunci, pentru a pastra impulsul.

tu esti personajul principal al vietii tale.

NLP si puterea cuvintelor

In momentul in care am inceput studiul NLP ca Practitioner am stiut care este definitia care pentru mine exprima cel mai mult: NLP este studiul structurii experientei subiective - John Grinder, Richard Bandler.

Si asta pentru ca pana atunci cautasem sa identific structurile experientelor prin care treceam… sau pe langa care treceam. Cum e mai greu sa-ti analizezi si sa-ti interpretezi propriile experiente decat pe ale altora am recurs la ajutorul literaturii; iar cel mai mult m-a inspirat literatura SF, unde experientele imaginate au maximum de subiectivitate (iar acela era genul pe care il citeam cel mai intens in perioada in care incepusem sa-mi pun intrebari despre structura experientelor).

Am sa iau cateva exemple care m-au intrigat in momentul in care am cautat sa le descifrez si m-au umplut de entuziasm in momentul in care am citit una din primele carti despre NLP traduse la noi, ,,Putere nemarginita” a lui Anthony Robbins.
Un prim exemplu este cel al unei povestiri care m-a impresionat in mod special, fara a intelege pe moment de ce; logic ii intelesesem mesajul – nu acela avusese impact, ci cuvintele folosite pentru crearea cadrului in care acel mesaj sa fie transmis si receptionat. Asa ca m-am apucat sa subliniez cuvintele pe care le consideram maxim incarcate de sens. Le-am subliniat si am inchis cartea, nu stiam ce sa fac mai departe cu ele.
Apoi, am descoperit cateva povestiri care aveau un aer comun, desi aveau subiecte diferite si erau scrise de autori diferiti; ei bine, elementul comun era faptul ca aveau acelasi traducator.
Iar experienta care m-a facut sa-mi dau seama cel mai clar de impactul cuvintelor folosite a fost gasirea unei povestiri tradusa separat de doi traducatori diferiti! Intr-una din variante imi placea foarte mult, celalata nu-mi spunea nimic.

Cu ce m-a ajutat cartea lui Anthony Robbins? In capitolul despre farmecul raportului am citit liste de cuvinte specifice celor trei sisteme de principale de reprezentare : vizual, auditiv, kinestezic. Mi-a fost clar / mi-a picat fisa / m-am prins / am inteles cum stau lucrurile (in propozitie am folosit expresii specifice diferitelor sisteme de reprezentare pentru a fi mai clara / a vorbi pe limba fiecaruia / a intra in contact cu fiecare / a explica pentru toata lumea).
Am verificat lista de cuvinte subliniate in prima povestire: corespundeau in proportie de 70% sistemului meu de reprezentare preferat; traducatorul meu preferat are acelasi sistem de reprezentare dominant si e firesc sa presupuneti ca in cazul povestirii pe care o citisem in doua traduceri diferite, varianta preferata era tradusa cu cuvintele cu maxim impact asupra mea, iar cealalta varianta folosea sinonime dintr-un sistem de reprezentare diferit.

Intelegerea puterii cuvintelor de a structura perceperea si reprezentarea realitatii m-a facut sa aleg in continuare NLP, iar studiul practic al NLP m-au convins ca, o data structura cunoscuta, poate fi folosita sau depasita dupa dorinta. Iar daca dorinta este structurata ca obiectiv, urmarit cu acuitate si flexibilitate, indeplinirea ei se realizeaza in modul cel mai firesc si mai natural.