Lumea mea de ciocolata

Se facea ca intr-una din  calatoriile mele prin alte lumi l-am intalnit pe Zeul Ciocolatei. Incepuse sa creeze o lume si se odihnea putin... L-am privit lung: ramasese oare fara inspiratie? Mi-a zambit vesel si mi-a intins mana, invitandu-ma sa ma apropii. Cum as fi putut sa cred asta? Ma asteptase doar, pentru cateva imagini din mintea mea, din lumea mea... pentru ca, dupa ce Creatia ar fi capatat forma, el urma sa se retraga, iar lumea urma sa devina a mea...

O lume intreaga? Doar pentru mine? Oh, dupa mine ar putea sa nu se retraga, frumosul zeu... In lumea pe care o va plasmui sunt sigura ca ar putea sa traiasca fericit... macar o vreme. Dar asa sunt Creatorii, au nevoie sa se retraga dupa ce au terminat, pentru a medita la urmatoarea lume pe care sa o plasmuiasca... Iar eu, in noua lume, pot sa ma bucur de Creatia toata si dupa plecarea zeului...

Asa ca mi-am apropiat fruntea de fruntea lui si l-am lasat sa vada peisajele din mintea mea: Munti albi acoperiti de rhododendron (am vazut in palma lui bobite rosii, asa ca piperul rosu, pe care ar putea sa le raspandeasca pe versanti dintr-o singura zvacnire...), si stanci marunte, cat alunele, usor de urcat... si imbietoare pentru odihna de la rasarit si apus... un lac intunecat intre munti din care sa rasara (sau sa apuna) un soare de savoarea portocalei, aruncand lumina lui aurie in jur...

Aici zeul a zambit putin, imaginandu-si soarele iar fruntea mea a alunecat... In jurul meu lumea incepuse sa prinda forma si culoare si aroma... ah, aromele... 

Apoi muntii au inceput sa se inalte si sa infloreasca, soarele sa straluceasca peste lac, si zeul sa dispara treptat... lasand pe buzele mele un gust atat de dulce...

Dar stiu unde l-as putea regasi, cel putin sambata asta... aici.

Padurea cu frunze de dantela

sursa imagine: Coloured Universe

Dupa ce a  trecut de toate obstacolele pe care vrajitoarea i le-a pus in cale, Fat-Frumos s-a oprit sa isi traga sufletul la poalele unei paduri cum nu mai vazuse pana atunci. 

O padure unde fiecare frunza era o soapta de iubire, fiecare arbore un cantec si fiecare clipa petrecuta aici o binecuvantare simtita cu tot trupul si tot sufletul.

Si s-a hotarat sa ramana, pentru a darui si el, la randul sau Zanei Padurii toate dragostea lui.

La multi ani, Adriana!

mandale, de maine :)

Acestea, din imaginile de mai jos sunt cele de pana astazi, care vor servi ca punct de pornire. De maine, timp de 44 de zile, voi modela, desena sau macar colora cate o mandala in fiecare zi. Un mic proiect de rabdare si inspiratie, in care ma voi juca impreuna cu altii sau de una singura cu desenul, culoarea, sarma, margelele si orice altceva va ma dori sa se rostogoleasca. 

Iata-le si pe cele de pana acum:

Mandala descantecului a fost desenata la o intanire de scris povesti, organizata de Monica Brandusescu, psihoterapeut jungian. Tema pe care am tras-o la sorti a fost AERUL. Am desenat aerul alaturi de celelalte elemente, iar la final, liniile de pe marginea mandalei s-au transformat in cuvinte care au luat forma unui descantec. Iar descantecul acela a fost baza pentru o intreaga poveste care a urmat si urmeaza.

Mandalele din margele au aparut ca o provocare de a realiza si purta podoabe de o marime mai mare decat cea cu care ma obisnuisem. Mi-a placut, au placut si altora si sper sa mai fac cateva in urmatoarele zile.

Of, viata mea... Aici mi-am desenat o reprezentare metaforica a vietii mele de pana acum, cu un mic pas inainte in viitor - la workshopul lui Mihai Iordache (urmatorul pe 5-6 octombrie). Va recomand experienta, eu am fost bucuroasa, surprinsa si motivata sa desenez in continuare.

Mandala pictata pe sticla a fost realizata la cursul lui Judit Pelea. Mi-am calculat, desenat si pictat o mandala personalizata (da, seamana cu mine, asa multicolora si mazgalita). Multumesc din suflet, Judit, pentru amabilitatea de a tine cursul in cadru atat de intim, doar pentru mine si prietena mea :)

Iar in momentele in care simteam nevoia ca aceste cercuri sa revina pentru un pic de vreme in centrul vietii mele, dar inspiratia nu si nu, cele desenate gata si pe care doar le-am colorat au fost si sunt minunate. Joaca asta am deprins-o cu drag in intalnirile de la Mandalis. M-au reinvatat cum sa respect sau nu liniile si contururile, cum sa alatur culori si cum toate astea de fapt nu au nicio importanta, singurul lucru important fiind sa ma raportez la un centru, construindu-mi propria armonie.

Nu stiu exact cum vor fi mandalele mele incepand de maine... dar sunt foaaarte curioasa sa aflu :))

Concurs: poveste cu fluturi

Dragi cititori / scriitori / povestitori,

m-a bantuit un roi de fluturi care au dorit un popas la mine pe flori albastre. i-am adunat, i-am asezat si i-am impacat, le-am dat un pic de nectar, dar inca nu e tot ce isi doresc.

isi doresc sa fie parte dintr-o poveste.

asa ca, daca le gasiti povestea si le-o scrieti, ei va vor recunoaste si vor zbura spre voi.

acest colier si cerceii asortati vor fi ai autorului celei mai frumoase povesti cu fluturi.

povestea poate fi lasata aici, printr-un comentariu, daca e scurta, sau se poate pune un link spre blogul, site-ul sau pagina de facebook proprie daca e mai lunga. 

concursul incepe acum si se incheie pe data de 19 mai orele 20.

castigatorul / castigatoarea va fi anuntat(a) aici, pe data de 20 mai ora 24.

distractie placuta!

Despre realitatea magiei si magia realitatii

sursa imagine

O călătorie în patru paşi, pe o scară cu patru trepte. Toate sunt la acelaşi nivel, şi poţi trece firesc de pe una pe alta, şi de pe fiecare în acelaşi timp în realitate şi în magie.

Pentru că magia nu înseamnă să eliberezi pe moment iepurele alb din jobenul tău strâmt, pentru a-l introduce la loc de fiecare dată, ci să sesizezi în fiecare clipă în jur poarta care te trece din starea actuală în starea dorită. Cu un gest plin de forţă, iepurele să devină liber.

Deci:

Ritmul şi formula - despre cântec şi descântec.

Ce îţi cânti, ce te încântă? Care e melodia preferată? Şi cum a ajuns tocmai ea preferata ta? Ce chemare te (a)trage în călătoria ta interioară? Şi cum să-ţi cânţi cântecul tău lumii?

Cum treci de la strigătul de luptă la brandul personal? Şi cum îţi descânţi obiectivele, ca pe nişte cozonaci care să-ţi crească dorintele mari?

Căutăm formula care ne exprimă. Apoi, pe cea care să exprime cem mai bine ceea ce vrem, astfel încât drumul de la dorinţă la împlinire să fie drumul cel bun. Folosim farmecul descântecului pentru a ne formula obiectivele.

Pentru asta, vom chema propriile cântece, vom adăuga ceea ce ne este drag în cântecele lumii, vom pune praf de magie - prin intenţie, viziune si credinţă-, vom sufla puterea încrederii în sine  şi vom da drumul în lume cântecului nostru de putere.  

Secretul şi mesajul – despre puterea cuvântului scris şi a semnăturii.

Ce scrie în cartea pe care ai tras-o? Cum citeşti cartea, cum o scrii, cum o rescrii? Cum o desenezi şi cum aduci mai multă culoare vieţii tale?

Ai crezut cumva că ce ţi-e scris în frunte ţi-e pus? Scrie ce vrei pe fruntea ta!

Tragem, pe rând câte o carte, până o găsim pe cea adevărată. Şi, dacă nu, o scriem sau desenăm noi. Cât vrem şi cât putem de frumos.

În acest proces de descifrare a mesajului secret, învăţăm despre noi, despre credinţele noastre,  despre cuvintele pe care le folosim mai des. Vedem limpede felul in care ne creăm propriile moduri – scheme? şabloane? retete? poveşti? filme? - de a interpreta lumea şi viata şi alegem ce vrem să rămână şi ce vrem să schimbăm. Începem să devenenim conştienti de propriile mesaje şi alegem să ne folosim conştient de convingerile noastre.

Emoţia şi misterul – despre legenda personală şi rescrierea ei.

Simţi puterea legendei? Care e legenda ta personală? Cum o transformi în misiunea ta personală? Cum schimbi contractul sufletului şi ce convingeri sunt de schimbat pentru ca iepurele să devină liber?

Ce alegi ca să legi şi să dezlegi şi cum sărbătoreşti eliberarea?

Ne cercetăm legenda personală şi vedem dacă e ceea ce nedorim. Apoi, vedem ce e de schimbat. Sau de transformat.

Ne descoperim firele cu care am ţesut pană acum propria poveste. Unele sunt calitaţi şi defecte puse la vedere, puternice, clare, colorate, altele sunt pe dedesubt, mai palide, poate rupte şi innodate, părţi din noi despre care încă nu ştim sau nu mai vrem sa ştim. Toate însă sunt ale noastre şi se cer scoase la vedere, pentru a ne folosi toate resursele.

În călătoria de azi, privim cu sinceritate propria legendă şi devenim conştienţi de puterea noastră de a ne asuma şi de a schimba jocul vieţii. Începem să ne recunoastem în rolul de Magician...

Înlănţuirea şi dezlănţuirea – despre talismane şi investirea lor, despre magia podoabelor pe care le purtăm.

De cine/ce te simţi legat?  Ce obiecte magice stăpâneşti si care te stăpânesc? Cine a făcut nodul?

Cum îţi poţi lega puterea la (înde)mână? Şi cât de frumos?

Confecţionăm împreună obiecte simbolice şi le ancorăm resurse personale. Învăţăm să ne recuperăm puterea din obiecte.

Ne asezăm în cerc, aducand în faţa noastră piesele din desaga Magicianului. Vedem şi recunoaştem ce ne facem noi inşine, zilnic, chiar fără să ştim, investind cu putere diverse obiecte sau ritualuri. Unele crescându-ne puterea, altele dimpotriva...

De data aceasta, vom face acest joc în mod conştient, alegând să folosim anumite obiecte sau făurind reţete simple (sau elaborate, dacă vrem) pentru acte de magie. Cum ar fi, de pildă, purtatul unui medalion sau al unei brăţări ori al unei picături de parfum, ca o chemare de dragoste într-o zi de primăvară. Sau simpla privire a ceasului (în care am investit o formulă de putere), în timpul unei întâlniri de afaceri. Sau... multe şi frumoase. Jocul vieţii este deschis, fiecare vine cu propriile magii...

Data:  joi 9, 16, 23 şi 30 mai  2013, orele 18.30 -21.

Taxa de participare – 40 de RON  pentru fiecare seară. La trei participări, a parta gratuită.

Locaţie: sediul Humanity’s Team, str. Viitorului 110, etaj 3 ap 10, Bucureşti. 

Facilitatorii călătoriei vor fi Mikka si cu mine.

Va puteti inscrie printr-un comentariu.

povestea, in trecere...

După Cântec

La început doar m-am relaxat, pregătindu-mi corpul ca pe un cuib, în care să-mi cresc puiul de cântec. Shamanul  a trecut pe lângă fiecare dintre noi, cu sunet, lumină, fum şi foc, curatându-ne şi plantând mici seminţe luminoase.  În dansul său, ne-a legat pe fiecare de fiecare şi de focul din centru cu fire subţiri de lumină.

sursa imagine

Chestia de care nu fusesem conştientă până acum în călătoriile asemănătoare e că nu pleci după cântec într-o ureche. Ci cu amândouă, cu ochii larg deschişi, nările dilatate, buzele umezite şi cu pielea subţire gata să vibreze. Pentru ca firul de sunet care apare să poată intra pe oriunde. Uneori e atât de subţire că e mai degrabă lumină. Şi am plecat ţinând de firul de lumină cu care fusesem legată de focul din centru şi de tot restul grupului...

Nu mă temeam că m-aş pierde, Lumea de Jos e în mine la fel de firesc cum sunt şi eu în ea. Ci doream ca firul de lumină să fie frânghia de care să leg firul de cântec pentru ca ceea ce e jos să fie una cu ceea ce e sus, iar cântecul pe care să-l cresc să devină o nouă punte.

Şi râul m-a purtat pe drumul obisnuit, printre rădăcini şi pietre, bulgări de pământ moale şi pământ uscat până în Grădină. Unde râul a devenit şuvoi de lavă, întors înapoi, spre inima vulcanului. M-am ridicat şi am mers pe lamele înguste de pământ şi piatră care separau râurile de apă şi râurile de foc, margini vălurite ale unui vulcan-trandafir. 

sursa imagine

În inima trandafirului, micul instrument fierbinte pe care am să-l culeg şi am să-l aşez în cuibul dintre coastele mele. L-am ridicat cu grijă şi l-am pus în cuib cu oarece greutate; era mai mare decât mă aşteptam. Oare cuibul meu e destul? Oare voi putea să hrănesc un astfel de pui de cuc? De cât foc are nevoie ca să rămână viu şi să cânte? Voi vedea...