Happy full Moon!

sursa imagine

in noaptea asta drumul pe care se duce anul vechi si cel pe care vine anul nou vor fi luminate din plin de luna albastra...

ce bine... luna se va umple peste masura, pentru ca intreaga omenire isi exprima dorintele in noaptea asta mai intens decat in orice alta noapte a anului...

de data asta nici nu mai e nevoie de corabie: visele de vor afla in pahare si vor urca impreuna cu bulele de sampanie, si se vor lansa din ochii stralucind ai tuturor celor care isi vor ura de bine...

eu imi pregatesc sa torn in pahar si sa pun in luna o carte cu povesti, o fereastra mare cu perdele noi pentru inima, si multe, multe altele...

sa aveti un an fericit, rotund si stralucitor!

p.s. voi fi onorata daca doriti sa lasati si aici urme ale viselor voastre :)

puiul meu de brad la treaba

mai e cineva la care inca n-a ajuns Mosul?

frumusetea cheama dragostea, dragostea creeaza frumusetea

daca nu te uiti bine dupa el prin camera, s-ar putea nici sa nu-l vezi.

e inalt de doua palme si miroase a pui de brad, nu a brad. e un miros suav si dulce, cat l-am impodobit mi-a fost teama sa nu cumva sa-i rup vre-un ac... si mi se umplea inima cu fiecare globulet, si aproape a dat pe dinafara, cand am asezat ingerul in varf...

nu stiu daca el, puiul meu, m-a asteptat in vre-un fel pe mine sau eu l-am ales, dar cand l-am vazut am stiut ca nici un altul n-ar fi putut. doar el, numai el...

nu conteaza daca ale voastre sunt mai mari si arata mai bine, al meu e mai frumos pentru ca il iubesc :) stie cineva vre-un motiv mai bun ? :))

alb de propria-ti umbra...

cum planteaza shamanii fasolea :)

in seara asta, de luna noua, amicii mei practicanti shamanici au realizat un ritual de reinnoire a ceea ce sunt si manifesta.

nefind cu ei ca sa traiesc ritualul alaturi si impreuna, va prezint varianta sa vulgarizata, realizata individual si de una singura, in propria bucatarie, unde cu drag si spor cresc deja lanuri de cereale. sper ca modul meu profan de a realiza un ritual sa nu va induca in eroare si sa va scada increderea in eficienta sa...

ei bine, pentru asta, trebuia sa caut niste seminte sau bulbi care sa ma inspire, pentru ca urmau sa ma reprezinte. am gasit acum vre-o saptamana fasolea purtatoare de mesaje motivationale intr-un magazin de decoratiuni (cautand cadouri pentru unii-altii) si mi-am zis: asta e!

deci, ceea ce voi manifesta incepand cu incoltirea fasolei poate fi pusa sub semnul lui SMILE, GOOD LUCK si I KISS YOU... asta scrie pe cate o parte a boabelor, pe partea ailalta sunt desene, daca ghiveciul nu intelege mesajul scris sau engleza.

mai trebuia sa scriu eu frumos chestiile la care renunt si sa le ard, urmand ca cenusa sa serveasca drept ingrasamant... si inca vre-o cateva detalii rituale.

aproape uitasem, dar azi, intorcandu-ma acasa dupa un ceai delicios in oras (multumesc, Mikka) am gasit si pamant de flori la coltul strazii... semne bune seara are...

asa ca:

- in primul si in primul rand am cautat muzica potrivita: ritm de tobe, ca pentru orice calatorie shamanica ce se respecta;

- am gaurit ghivecelul de plastic (folosind alternativ si simultan foarfeca, tirbusonul si desfacatorul de conserve), l-am umplut pe jumatate cu pamant si l-am pus un pic la incalzit;

- am pus fasolea la muiat, si ea in apa calda;

- si m-am apucat de scris ingrasamintele (trec peste revelatiile avute cu ocazia asta);

- am ars ingrasamintele, am plantat fasolea, am mai pus una-alta de-ale ritualului peste ea...

...si m-am apucat sa va zic si voua...

spunem ,,la revedere" jucariilor

Jucariile s-au strans la sfat.

le cumparasem treptat, cu gandul ca, peste o vreme, sa foloseasca unor copii. care, jucandu-se cu ele, sa se inteleaga mai bine pe ei insisi si pe cei din jur. si lumea.

si le-am promis (lor, jucariilor) ca intr-un an-doi am sa le pun la treaba. dar anul a trecut, trece acum si al doilea, iar eu nici gand sa fac cele necesare sa-mi indeplinesc promisiunea.

asa ca le-am inteles ca vor sa ma paraseasca. si le trimit cu Vulpea spre copiii care le asteapta.

daca si voua va prisoseste ceva ce-ar prinde bine unor copii, luati legatura cu Vulpea sau cu altii ca ea.

no name

am dat de un articol care m-a facut sa-mi amintesc de una din cartile citite si rascitite in adolescenta...

aveam 13 ani, era vara, vacanta, soare si cald, citeam stand pe covor si beam niste inlocuitori de limonada, din apa, zahar si esenta de visine, caci lamai probabil ca nu se gaseau...

si cred ca in vara aceea am citit-o saptamanal fara sa inteleg mare lucru, dar fascinata. o gasisem in biblioteca mamei, ea nu o citise si cred ca n-a citit-o nici pana azi... daca as fi mama de adolescenta cred ca i-as smulge-o din mana... ma rog, probabil fara succes :) dar, oricum, n-as lasa-o sa i se imprime in inconstient...

nu m-am prins atunci, indiferent cat am citit-o ca personajul masculin principal nu avea nume. ci doar renume :) i se spunea Secatura... dar asta am gasit cu greu, sunt putine locuri in carte unde apare porecla. si nici n-as fi cautat daca vrand sa povestesc cuiva nu m-as fi impiedicat de aceasta lipsa.

si m-am dat seama, tarziu, ca o personalitate puternica va genera un nume. sau se va alinia cu putere unui arhetip, ajungand sa-l reprezinte pana la identificare.

cineva a muscat, a luat o gura si a plecat...

mosule, pe unde umbli?

sursa imagine

am pus in fereastra ghetuta de sticla.

si nu mai pot de nerabdare si curiozitate.

data trecuta, cand am pus pantofiorul de sticla, moshul mi-a lasat in el o intreaga sala de bal, cu bal cu tot. doar ca nu mai gaseam perechea lui si a trebuit sa iau toti printii la incercat. acum pantofi de bal am, o pereche, si dansuri destule. pe care le pot dansa singura, fara sa-mi pierd pantofii. admiratorii, treaba lor ce castiga sau ce pierd.

da-s curioasa cu ghetele si, desi stiu ca nu trebuie sa trag cu ochiul si sa merg pe incredere, tot ma mai uit din cand in cand prin transparenta ghetutei si a ferestrei, desenand iluzii de fulgi...

razboiul stelelor :)

ma bantuie omul-fluture...

sursa imagine

aseara, la sarbatoarea lunii pline, stand in cerc impreuna cu cei care se joaca de-a calatoria shamanica si cu cei care o realizeaza pe bune (eu nu stiu care intre ei fac parte din fiecare categorie, dar nu cred ca e important) m-am intalnit din nou pe drumurile alea ale campilor batuti cu omul-fluture.

i-am zis ca n-am timp acum sa ma joc cu el, am plecat sa caut un ghid pentru urcat in luna... mi-a zambit ridicand din umerii inaripati cu un fel de ,,e visul tau" si a disparut.

apoi, cand frecventa cu care mintea mea batea campii s-a mai redus un pic (si toba ne-a chemat inapoi in realitatea ordinara) mi-am amintit. cat de frumos m-a condus el in luna data trecuta.

oare tot el a fost? sau altul ca el?

si mi-am amintit de provocarea primita de la C., cu cateva seri in urma: sa visez visul fluturelui care se visa om, visandu-se fluture... nu, C., inca nu l-am visat... si mi-am amintit ca am cumparat zilele trecute un film cu acest nume...

si mi-am mai amintit inca ceva... si am hoatarat sa ii cer scuze pentru ca nu l-am recunoscut si sa il intreb daca are ceva sa-mi spuna... sa-mi dea... sa-mi ceara...

a revenit in calatoria urmatoare cum am inchis ochii. i-am spus ca imi pare rau ca nu am avut incredere in el. ca nici acum nu prea am... cum sa ai incredere intr-unul care zboara din floare in floare? m-a intrebat pentru cat timp vreau sa ii acord increderea. i-am raspuns ca pentru clipa ce acum si aici si atat. si atunci m-a imbratisat o clipa si mi-a dat impulsul care m-a propulsat apoi, in pas de dans, pe toata suprafata lunii...

visatorii sunt cu noi... si noi cu ei.

luna plina. de sase luni, impreuna cu Mikka si cu din ce in ce mai multi dintre voi am ales acest moment al lunii pentru a ne aminti de visele noastre, cele pe care inca nu le-am visat pana la capat, cele pe care nu ni le imaginam inca in realitatea noastra...

a inceput ca un joc, si a ajuns unul mai mare...

si cu cat ne jucam mai serios, cu atat ne implicam mai mult in implinirea viselor.

si cu cat ne sustinem mai mult unii pe altii intru implinirea lor, cu atat visele noastre cresc si se coc sub lumina si caldura impletite ale Lunii si Soarelui.

iata si visul lui John, un gand bun, de implinire pentru el... pentru ca merita, pentru ca a ales sa lucreze in mod constient si perseverent la impliniri, la o viata plina de roade coapte si bune...

daca imi dati un semn, strang alaturi si visele voastre de astazi si le incarcam impreuna in corabia lunii...

scoateti visul din adancurile sale si aduceti-l la lumina. intai lumina blanda, a lunii, pentru ca ochii lui, obisnuiti cu intunericul in fundul sacului sufletului sa se deschida bland. apoi, aratati-i lumina coapta a soarelui, sa se incalzeasca si la creasca...

ma rog cu toata dragostea pentru visele voastre.

va multumesc din tot sufletul ca le atingeti pentru o clipa cu atentia voastra si pe ale mele.

cat costa un bilet? pana la capat...

maine e luna plina.

m-am obisnuit in ultimele luni cu calatoria de imbarcare a viselor, cu calatoria viselor spre luna, cu transformarile alchimice ale lor si ale mele... multe realizari, asteptate si neasteptate... si totusi, vise neimplinite, inca destule...

luna trecuta am urcat si eu pana acolo, sus. sa vad cum, sa pun mana, daca e nevoie. m-am intors de acolo cu multa energie, pe care n-am stiut sa o folosesc. era prea diferita de ceea ce stia corpul meu, asa ca o parte s-a piedut, o alta ma rascoleste inca.

cu toate astea, pana acum, ceva fundamental mi-a scapat. nu mi-am platit biletul. am urcat cu corabia zanelor, m-a aruncat sarpele. nici nu m-am gandit sa platesc. nu din rea vointa, si nici din vre-o pornire adolescentina de a calatori pe blat.

biletul e o foaie de hartie, sau mai multe, pe care scrie detaliat povestea neimplinirii visului. ce am facut gresit pana acum referitor la ceea ce visez si imi doresc? cat de dispus(a) sunt sa renunt la a face la fel in continuare, din comoditate, sperand ca o sa-mi pice implinirea de sus, din luna?

cat am sa ma mai hranesc din povestea neimplinirii, pe care o pot spune atat de artistic, incat sa mi se para frumoasa si sa ma ancorez de ea?

cat am sa mai intind o mana spre dragostea din fata mea, tinand strans de celalta mana frica? cat am sa mai condamn lasitatea celuilalt, indiferent cine ar fi el?

vreau un bilet. la clasa intai. pana la capat. nu, nu la vagonul de dormit, vreau sa fiu treaza tot drumul. da, cash. multumesc, pastrati restul :)