După Cântec

La început doar m-am relaxat, pregătindu-mi corpul ca pe un cuib, în care să-mi cresc puiul de cântec. Shamanul  a trecut pe lângă fiecare dintre noi, cu sunet, lumină, fum şi foc, curatându-ne şi plantând mici seminţe luminoase.  În dansul său, ne-a legat pe fiecare de fiecare şi de focul din centru cu fire subţiri de lumină.

sursa imagine

Chestia de care nu fusesem conştientă până acum în călătoriile asemănătoare e că nu pleci după cântec într-o ureche. Ci cu amândouă, cu ochii larg deschişi, nările dilatate, buzele umezite şi cu pielea subţire gata să vibreze. Pentru ca firul de sunet care apare să poată intra pe oriunde. Uneori e atât de subţire că e mai degrabă lumină. Şi am plecat ţinând de firul de lumină cu care fusesem legată de focul din centru şi de tot restul grupului...

Nu mă temeam că m-aş pierde, Lumea de Jos e în mine la fel de firesc cum sunt şi eu în ea. Ci doream ca firul de lumină să fie frânghia de care să leg firul de cântec pentru ca ceea ce e jos să fie una cu ceea ce e sus, iar cântecul pe care să-l cresc să devină o nouă punte.

Şi râul m-a purtat pe drumul obisnuit, printre rădăcini şi pietre, bulgări de pământ moale şi pământ uscat până în Grădină. Unde râul a devenit şuvoi de lavă, întors înapoi, spre inima vulcanului. M-am ridicat şi am mers pe lamele înguste de pământ şi piatră care separau râurile de apă şi râurile de foc, margini vălurite ale unui vulcan-trandafir. 

sursa imagine

În inima trandafirului, micul instrument fierbinte pe care am să-l culeg şi am să-l aşez în cuibul dintre coastele mele. L-am ridicat cu grijă şi l-am pus în cuib cu oarece greutate; era mai mare decât mă aşteptam. Oare cuibul meu e destul? Oare voi putea să hrănesc un astfel de pui de cuc? De cât foc are nevoie ca să rămână viu şi să cânte? Voi vedea... 

si din nou, Povestea...

si iarasi, si iarasi, pentru ca am fost cuminti, Povestea s-a scurs dintre buzele si din inima Povestitorului pana in urechile si inimile noastre...

si am privit intai cu sfiala, apoi ne-am lasat rapiti in interiorul povestilor. si am revenit, si am intrat iarasi.

am calatorit, purtati de cuvinte si de emotii pana la izvoare, pana la mare, pana in deserturile de nisip si de zapada. am murit si ne-am renascut cu fiecare erou, ducandu-i povestea mai departe.

si, intr-un tarziu, am plecat fermecati. si incantati. si stiind ca Povestea e vie si pulseaza, si ca e nevoie doar de Glas ca sa reintram in ea. 

si da, sunt oameni care folosesc Glasul cu mare maiestrie...

multumim Povestitorului si promitem sa ii ducem Povestea mai departe...

Haideti sa impachetam si sa despachetam universuri

sursa imagine

Cum totul se reflectă în tot, asta a găsit şi Alice urmând Iepurele Alb în Lumea de Jos. Un univers.

Un univers într-un pachet de cărţi de joc. Aparent bidimensional, dar cu posibilitatea de a construi cu el castele şi labirinturi.

În fiecare set, în fiecare pachet, ordinea lumii e reprezentată în mod fermecător şi liniştitor. În momentul în care cărţile ies din pachet, destinul nostru îşi probează metaforele în faţa oglinzilor prin care suntem priviţi. Regi, regine, înţelepţi şi nebuni, pământeni şi duhuri, întreaga curte, cu toate lumile de pe pământ şi de sub pământ îşi ţes în schimburi şi etalări vieţile, morţile şi sorţii.

Orice carte ai trage, ea îţi vorbeşte, spunându-ţi doar ţie marele mister. Şi te înfioară, indiferent ce ţi-ar spune, pentru că sufletul tău are urechi sensibile şi traduceri acute.

Ce putem face împreună? Eu cu voi, noi cu ele? Iată, pe scurt, un fragment din infinita listă de posibilităţi:

1. Călătoria Eroului prin Arcanele Mari. Vom povesti despre Tarot, cu vechile şi veşnic actualele sale legături cu lumea şi ne vom identifica, preţ de câţiva paşi, cu eroul care începe călătoria nebun şi o sfârşeşte înţelept...

Vom păşi prin Labirintul Tarotului şi vom învăţa despre noi modul în care luăm decizii... orice pas, când îl privim în urmă, ne învaţă despre cel care urmează...

2. Vom scrie poveşti pornind de la câte o carte. De fapt, de la câte una sau câte trei... sau câte vrei, pe faţă şi pe dos, împletind propriile sensuri unice cu simbolistica generală. Ne vom schiţa poveştile şi le vom lăsa să ne transforme în eroi... şi von lupta, şi vom învinge, şi vom sărbători recucerirea şi reîntregirea...

3. Ne vom explora arhetipurile, descoperind lumini şi acoperind umbre... sau invers? Vom umbla cu curaj şi lumina în ochi prin părţile întunecate ale drumurilor, culegând de pe marginile lor flori, pietre, poveşti, filme şi măşti. Şi demascându-le cu graţie, şi mulţumindu-le pentru dans...

4. Ne vom crea propriile cărţi sau propriile seturi în care vom întinde şi extinde propria poveste până la stele. Von desena, vom decupa şi lipi, ne vom aranja lumile şi vieţile aşa cum vrem noi. Proiecte colorate, pline de profeţii autoîmplinibile.

cand? curand, tinem aproape.

CĂLĂTORIE PE PODUL CURCUBEU – Îndrăgostiţii. Alegerea. Pasul constient.

Tarot, cartea a şasea: ÎNDRĂGOSTIŢII.
Pe de o parte, Dragostea, pe de altă parte, Alegerea.

Păşirea în experienţa îndrăgostirii şi transformarea iubirii oarbe în privire conştientă şi vedere clară poate să însemne alegerea între mamă şi iubită, între siguranţa relaţiei mamă-copil şi provocarea unei noi relaţii care ar putea să scoată la iveală Eroul/Eroina din noi.
În Tarotul Rider-White, imaginea sugerează pornirea la drum într-o nouă viaţă, în care cei doi intră inocenţi, dar trebuie să parcurgă drumul cu înţelepciune.
Provocările drumului spre celălalt şi apoi, împreună cu celălalt sunt majore, dar şi răsplata este pe măsură. Nu doar la capătul drumului, ci şi pe tot parcursul acestuia.
Călătoria te duce acum în Îndrăgostire, te poartă apoi în Dragoste şi, dacă eşti dedicat chemării inimii tale şi rămâi pe drum, vei ajunge în Iubire.
Vei avea, rând pe rând, dez-amăgiri şi dez-iluzii, lepădând astfel armurile, hainele grele şi măştile, ca să ieşi la lumină curat şi întreg.
Şi vei veni aşa, întreg, lângă celălalt. Lângă el, lângă ea. Vei fi cunoscut întregirea, prin Iubirea de Sine. Şi vei păşi alături de perechea ta doar din şi doar pentru Dragoste.
„Te iubesc pentru că te iubesc. Nu sunt aici ca să te vindec, nu sunt aici ca să mă vindec. Iubirea a făcut deja asta. Sunt aici pentru Dragoste. Sunt aici ca să mergem împreună în viaţă, orice ar fi să aducă ea.”
Vom face pasul acesta din Călătorie împreună, ascultându-ne răspunsurile la întrebările ce vor veni pe drum:
- Când cauţi Dragostea, ce cauţi? O jumătate, ca şi tine? Sau un întreg, la fel ca tine?
- Într-o relaţie, cum eşti? Cum te simţi in prezenţa lui/a ei? Ai încredere în el/în ea? Poţi fi tu însuţi lângă el/lângă ea?
- Ce îţi doreşti să se întâmple în relaţia cea mai importantă din viaţa ta?
- Cum te iubeşti pe tine? Te iubeşti?
- Cum simţi Iubirea? O ştii cu-adevărat? Dacă O ştii, cum O trăieşti? Cum O împărtăşeşti?
Şi încă alte întrebări, ce vor veni la timpul potrivit. Cumva, vom fi călăuziţi chiar de Iubire, către pătrunderea în Ea, acolo unde nu poţi povesti. Unde din „doi” se face Unul.

O noua calatorie pe Podul Curcubeu, duminica 26 februarie, orele 10-18.

Bucuresti, Centrul de dezvoltare personală a copilului ,,DISCOVER ME”
str. Constantin Noica nr.130, sector 6 - (aproape de Podul Cotroceni, UNEFS – Universitatea de Educaţie Fizică şi Sport şi Disco Calise). Harta, aici.

Facilitatori, Mikka si cu mine.

Dincolo de taramul gheturilor

sursa imagine

Cam asa am vazut-o. O fetita care traieste printre gheturi, dar care nu seamana cu locurile si nici cu oamenii locurilor. Visand flori albastre pe care le cauta, desi nu le-a vazut niciodata pana atunci. Fara sa stie de unde stie ca ele exista.

Cantand din cand in cand gheturilor, iar gheatza crapand usor, lasand mici ochiuri de apa limpede intre marginile ascutite.

Strabatand tinutul de la un capat la altul calare pe un urs alb. Ursul merge incet si mormaie din cand in cand. Ea il imbratiseaza, stiind ca la un moment dat vor iesi din tara de gheatza si vor intra intr-un taram necunoscut.

Desigur ca ar fi mai fost multe de spus in povestea ei. Despre cat de diferita se simtea in lumea ei, de cat de diferita se simtea de lumea ei. Despre culoarea ochilor ei si despre cantecele pe care le canta pentru a topi gheatza. Despre florile din vis si despre taramul necunoscut. Despre dorinta de a pleca si despre teama de a pleca. Despre drumuri, popasuri si invataturi. Despre a ajunge sau nu si despre eternele reintoarceri. Despre o alta poveste, la care ar fi putut fi o introducere. Sau despre o alta, pe care o voi termina de scris dupa ce se topeste zapada din realitatea comuna.

Dar cele cateva imagini/idei au fost suficiente pentru a imi deschide o intreaga lume de poveste. O lume imaginara pentru imaginarul meu personaj. O lume in care am fost primita, ghidata si rasfatata in cadrul atelierului de povesti sustinut de Andreea Burdalescu si Victor Chirea . Multumesc, Andreea si Victor pentru rasfatul din seara asta, si la cat mai multe seri de povesti minunate!

CĂLĂTORIE PE PODUL CURCUBEU

Călătoria Eroului continuă...
După ce a pornit pe Podul Curcubeu în căutarea destinului său, făcând primul act de curaj - Pasul Nebunului-, Căutătorul şi-a descoperit calităţi şi resurse nebănuite. Magicianul şi-a găsit instrumentele de putere şi a învăţat cum să-şi modeleze viaţa. Şi a mers mai departe, în Călătorie...
Călătoria are loc în etape. Momente de avânt, de goană, de contemplare, de refacere a forţelor, de reîncepere în forţă. Aparent un cerc, în realitate o spirală; când o etapă se închide, un pas pe următoarea treaptă ne poartă spre o nouă serie de aventuri ale Eului în drumul său către Sine.
Odată ajuns la un nivel stabil cunoaştere, dezvoltare a fiinţei şi înţelegere, Căutătorul trebuie să revină în lume, pentru a folosi roadele meditaţiei sale însingurate. Pentru că o retragere îşi împlineşte menirea doar dacă este urmată de o revenire.
Pustnicul, sihastrul sau ermitul ne vorbeşte despre momentele de retragere de care avem nevoie cu toţii, pentru a fi cu propriul sine. Pe calea indicată de tarot, această retragere e mai necesară ca oricând, însă cu o condiţie: să fie urmată de revenirea în lume. Lumina din mâinile sale semnifică înţelepciunea strânsă, gata de a fi împărtăşită.
Perioada din preajma unui prag este cea mai potrivită pentru o astfel de experienţă. Şi tocmai bun e pragul de început de an...
Experienţa aceasta e ca o respiraţie, în care
Ø Inspirăm: ne întoarcem întâi în interior şi ne întrebăm (printre altele):
- Care e experienţa din perioada anterioară de care ne amintim cu cea mai mare plăcere?
-Care sunt provocările cu care m-am confruntat şi cum le-am depăşit?
- Cum m-am motivat? Cum am sărbătorit?
- Ce am învăţat şi ce vom folosi în pasul următor?
- Ce ar fi fost de dorit să fi ştiut?
- Pentru ce suntem recunoscători şi cum ne exprimăm recunoştinţa?

Şi apoi
Ø Expirăm: ne întoarcem în lume, aducând ceea ce am descoperit, acumulat şi crescut în noi înşine, pornind cu forţă la
ACŢIUNE!
- Croirea noului drum: Viziune, Inspiraţie, Desen (noua hartă pentru noul an)
- Folosirea celor trei mari instrumente de putere: Intenţia, Atenţia, Armonia (ofer şi primesc)
- Exprimarea de Sine (Cine vreau sa fiu?)

Vom răspunde, vom respira şi ne vom inspira, vom desena noua hartă, vom chema Viziunea cea mai puternică, vom pune în joc puterea Intenţiei. Vom dărui lumii, fiind gata să primim ce am cerut. Ne vom ridica apoi, păşind încrezători mai departe, în noul an, în noul început.
Podul Curcubeu aşteaptă fiecare pas...

Vom face toate acestea împreună, într-o nouă Călătorie pe Podul Curcubeu.
Data: 29 ianuarie 2012, orele 10 – 18, cu o pauză de prânz şi pauze de confort.
Locaţie: Centrul de dezvoltare personală a copilului ,,DISCOVER ME”, Bucureşti, Str. Constantin Noica nr.130, sector 6 - (aproape de Podul Cotroceni, UNEFS – Universitatea de Educaţie Fizică şi Sport şi Disco Calise). Harta, aici: http://discover-me.ro/contact

Facilitatorii călătoriei vor fi: Mikka si cu mine

inscriere la comentarii sau pe mail; aveti adresele noatre de mail la profiluri.

miau....

Dilema

CALATORIE PE PODUL CURCUBEU - III - Magicianul

Pasiti în magie: 5... 6... 7...

,,Învaţă ceea ce ştie magicianul şi nu ţi se va mai părea magie”
(Richard Bach)

Ţi-ai dorit să poţi schimba lumea... si odată ce ai facut Pasul Nebunului, ai aflat deja că lumea se schimbă în tine.
Ţi-ai dorit să atingi izvorul puterii tale, al vitalităţii, al bucuriei. Şi ai făcut deja alegerea esenţială, păşind pe Podul Curcubeu, unde fiecare pas face să apară cărarea, să se deschidă noi orizonturi. Eşti pe drumul nelimitării.
Acum e momentul să-ţi scoţi din desagă uneltele magice pe care le porţi de multă vreme. Poate le ştii, poate abia acum le afli.
Sunt propriile tale instrumente de putere...

Le vom descoperi şi le vom pune pe masă, la VEDERE.
Vom învăţa împreună (sau ne vom reaminti) cum să ne schimbăm starea şi percepţia.
Vom face exerciţii de prezenţă... prin simţire, respiraţie, atingere, ascultare, privire, mişcare.
Vom arata celorlalţi uneltele noastre magice şi mai ales ceea ce ne face inima să cânte...
Vom face din nou o călătorie, pentru primirea unui nou dar şi a unui aliat: un animal de putere.

Acestea toate ne vor pregăti pentru pasul următor, acela al Magului.

Şi, ca şi exerciţiu de magie, vom face un descântec...

Vom face toate acestea împreună, într-o nouă Călătorie pe Podul Curcubeu.
Data: duminică, 2 octombrie 2011, orele 10 – 18, cu o pauză de prânz şi pauze de confort.
Locaţie: Centrul de dezvoltare personală a copilului ,,DISCOVER ME”, Bucureşti, Str. Constantin Noica nr.130, sector 6 - (aproape de Podul Cotroceni, UNEFS – Universitatea de Educaţie Fizică şi Sport şi Disco Calise). Harta, aici.

Facilitatorii călătoriei vor fi Mikka si cu mine.

VISE

sursa imagine

,,Cand renuntam la vise si ne gasim pacea (...) avem parte de o scurta perioada de liniste. Dar visele moarte incep sa putrezeasca inauntrul nostru si infesteaza aerul in care traim. Devenim cruzi cu cei care ne inconjoara, si in cele din urma ne indreptam cruzimea chiar impotriva noastra. Apar suferintele si psihozele. Ceea ce voiam sa evitam in lupta - deceptia si infrangerea - devine singurul testament al lasitatii noastre. Iar intr-o buna zi, visele moarte si putrezite fac aerul imposibil de respirat si ajungem sa ne dorim moartea, moartea care sa ne elibereze de certitudini, de ocupatii, de acea pace groaznica a amiezelor de duminica."

Paulo Coelho - Jurnalul unui mag

CĂLĂTORIE PE PODUL CURCUBEU - II

Primul pas: Pasul Nebunului.
De la soartă la destin, în afara timpului.

Păşiţi în magie: 3... 4... 5...

„- Vreau să cunosc viitorul fiindcă sunt om, i-a spus cămilarul prezicătorului. Iar oamenii işi duc viaţa în funcţie de viitorul lor.”
„- Viitorul îi aparţine lui Dumnezeu şi numai El îl dezvăluie în împrejurări deosebite.”
„Cămilarul a întrebat atunci în ce împrejurări îngăduie Dumnezeu să se vadă viitorul.
- Când îl arată chiar El. Iar Dumnezeu arată rareori viitorul, şi doar pent ru un singur motiv: când e un viitor care a fost scris ca să fie schimbat.”

Paulo Coelho – Alchimistul

Si eu... eu am întrebat:

ŞI CUM FACI ASTA? CUM TRECI DE LA SOARTĂ LA DESTIN?

,,Eşti condus pe parcursul vieţii de către fiinţa interioară înţeleaptă, jucăuşa fiinţă spirituală care este Sinele tău real.
Nu întoarce spatele viitorului posibil înainte de a fi sigur că nu ai nimic de învăţat de la el.
Eşti întotdeauna liber să alegi un viitor diferit, sau un trecut diferit.”

Richard Bach – ,,Îndrumar pentru Mesia”

Ne împletim cu grijă firele vieţii noastre, din dorinţe şi temeri, obiective şi amânări, miracole şi dezamăgiri. Ne înţepenim uneori într-un prezent aparent stabil şi ne aruncăm ancora într-un viitor anume pe care îl mentalizăm cu speranţă sau resemnare, şi care e doar o versiune uşor îmbunătăţită a prezentului. Un plus de stabilitate care ne îngrădeşte.

Uneori, într-o clipă de relaxare dintr-o zi de vacanţă sau concediu, putem adăuga împletiturii noastre un fir de culoare diferită pe care îl pierdem apoi cu privirea. Dar atunci, din acea clipă care ar putea / ar fi putut marca o cotitură în vieţile noastre ne permitem să visăm: oare cum ar fi fost ca toată împletitura să aibă acea culoare? Cum ar fi ca vieţile noastre să fie pline de culori? Schimbăm ceva? Ne transformăm?
Diferenţa între schimbare şi transformare e că transformarea e ireversibilă. (Definitivă, evolutivă, generativă). Din momentul acela, nimic nu va mai fi ca înainte.
Viitorul poate fi ghicit (viitorul probabil) – în funcţie de trecut, prezent şi aşteptări – sau construit (viitorul dorit) – în funcţie de prezent, viziunea şi misunea noastră personală. Dacă avem o viziune clară şi ne-am asumat o misune, viitorul probabil seamănă cu viitorul dorit. Dar nu e întotdeauna aşa, pentru că adesea ne uităm misiunea şi nu ajungem să ne împlinim destinul.

Prin labirintul vieţii ne construim linia timpului în diferite moduri. Poate să pară dreaptă, spiralată, cu noduri şi reveniri, bucle mai largi sau mai strânse... O dată ce o vedem o putem modela după voinţă.
Putem alege forma pe care i-o dăm... şi o facem.
Ce vom face împreună pe parcursul acestei zile:
- Ne vom plimba prin labirintul Tarotului, pentru a identifica modalităţi arhetipale de a alege.
- Ne vom desena şi ne vom modela o linie de timp pentru a alege conştient un viitor probabil sau unul posibil.
- Vom face o călătorie şamanică pentru a vedea şi „descărca” unul din destinele noastre, una din infinitele posibilităţi
- Vom afla cum putem să „virăm la dreapta” (sau la stânga) in viaţa noastră, mai uşor, fără a plăti un preţ uriaş.

.
Data: duminică, 21 august 2011, orele 9 – 18, cu o pauză de prânz şi pauze de confort.
Locaţie: Centrul de dezvoltare personală a copilului ,,DISCOVER ME”, Bucureşti
str. Constantin Noica nr.130, sector 6 - (aproape de Podul Cotroceni, UNEFS – Universitatea de Educaţie Fizică şi Sport şi Disco Calise). Harta, aici.

Facilitatorii călătoriei vor fi Mikka si cu mine.

Regăsirea cântecului inimii şi rescrierea poveştii personale - duminica asta, 17.07.2011

sursa imagine: deviantart

Păşiţi în magie: 1...2...3...

A fost odată o femeie bătrână, care trăia ascunsă. Locul unde trăia era cunoscut de toţi, dar puţini o puteau vedea. Menirea ei era să adune oasele, păstrând tot ce s-ar fi putut pierde. Peştera ei era plină de oase de toate felurile, mai ales oase de lupi. Cutreiera munţii şi văile secate ale râurilor, căutând oase de lupi.
Punea la loc toate oasele unui schelet si când ultimul os era la locul lui, când toată alcătuirea unui animal era acolo pe pământ, in faţa ei, ea se aşeza lângă foc şi căuta cântecul pe care să îl cânte. Când îl găsea, se ridica şi îl cânta, cu mâinile ţinute deasupra scheletului. Şi atunci, pieptul şi labele lupului începeau să se acopere cu carne, şi blana începea să crească. La Loba cânta mai departe si mai creştea nişte carne. Şi apoi coada puternică şi curbată se ridica. Ea cânta mai departe şi lupul începea să respire...Şi La Loba cânta în continuare, iar cântecul ei era atât de profund că pământul deşertului se cutremura iar fiara deschidea ochii, se ridica pe cele patru labe, sărea şi incepea să alerge...
În timp ce alerga - poate din cauza vitezei, poate pentru că trecea înot un râu ori o atingea o rază de soare sau de lună - fiara se transforma într-o femeie care alerga cu hohote mari de râs spre orizont, LIBERĂ...
(prelucrare dupa „La Loba” – din vol.” Femei care aleargă cu lupii” de Clarissa Pinkola Estés)

La început, suntem ca o grămăjoară de oase, un schelet risipit undeva, în nisipul deşertului.
Trebuie să ne adunam iar, să ne lipim la loc, cu multă atenţie şi mai ales cu multă dragoste.
Prin cântec putem chema resursele psihice ale sufletului nostru sălbatic şi îi putem reda forma vie.
Cântecul se foloseşte de vocea sufletului, se transmite prin suflare celui care suferă şi are nevoie de vitalitate.
Trebuie să plonjăm la nivelul cel mai profund al emoţiilor şi al dragostei, până la a fi copleşiţi de dorinţa unei relaţii cu Sinele.
Iar in acest mister teribil - sursa Sinelui, a imaginilor arhetipale, a nevoilor, a setei de Divin, a foamei de mistere, a instinctelor noastre sacre şi profane - e locul unde se petrec miracolele si vindecarea.

Vom pătrunde în acest mister prin meditaţie, respiraţie, dans, scris, desen, mişcare, cântec, imaginaţie activa.
Ne vom regăsi oasele de lup, ne vom creşte la loc carnea, spre a redeveni lupul care aleargă liber. Şi pentru asta ne vom cânta nouă înşine acel cântec al nostru, cântecul inimii, imnul creaţiei...

Ne vom întreba (şi ne vom răspunde):
- Ce oase ale vieţii mele, ce părţi din mine au fost îngropate?
- Când a fost ultima dată când am alergat liber? Cum era, ce simţeam atunci?
- Cum sună glasul sufletului meu?
- Cum vreau să fie noua poveste a vieţii mele?
- Cum mă simt acum, când pot să aleg iar liber/liberă?

Căutând în adâncul nostru vom atinge povestea pierderii, a risipirii noastre, contractul prin care ne-am îngropat... Dar nu vom sta acolo. Vom merge mai departe, scormonind după aurul nostru, după fantasticele noastre resurse. Şi odată găsite, le vom aduce la suprafaţă, la lumină, repede şi cu putere, cântandu-ne cântecul inimii şi rescriindu-ne povestea personală.

Magia asta este adevarată şi este la indemâna fiecăruia din noi. Trebuie doar să vrem şi să îndraznim...
Şi să nu ne temem de propria noastră strălucire.

De ce avem nevoie de rescrierea contractului şi schimbarea unor convingeri?
Un contract al sufletului atrage dupa el o serie de convingeri limitatoare care ne impiedică să fim, să facem, să avem ceea ce ne dorim. Aceste contracte şi convingeri pot şi merită să fie schimbate. Dacă un om nu a putut face un anumit lucru, nu e o dovadă că nu îl poate face, ci că a încercat multă vreme să il facă într-un mod greşit. Ia asta se poate schimba.
Pentru a ne schimba contractul / convingerile, trebuie:
- Să înţelegem limitările pe care ni le-am construit şi beneficiile schimbării.
- Să ştim că putem face schimbarea şi să ne bucurăm de puterea de a schimba ceva în bine.
- Să stim cum să o facem.
Adăugarea resurselor, indiferent de tehnica utilizată, e mai putin importantă decât a şti ceea ce merită schimbat, deoarece convingerile tind sa se împlinească singure. Perspectivele multiple asupra unei situaţii, chiar dacă încă nu avem resurse suplimentare, fac situaţia să fie diferită.
Cum putem folosi povestea pentru a ne rescrie contractele?
Convingerile nu se bazează neapărat pe logică, ci, dimpotrivă, reactionează slab la logică. Un instrument potrivit pentru a le schimba este povestea, metafora. Metaforele sunt preluate de ambele emisfere cerebrale, făcând o punte in gândire. Chiar dacă o metaforă nu face altceva decât să repete ceea ce s-a spus în forma unei poveşti, ea va fi înţeleasă la un alt nivel, al emoţiilor.
Vom căuta piesele lipsă în deşertul fertil al memoriei noastre, în trecut, în viitor, în imaginar, în poveştile celorlalţi şi ale lumii. Ne impărtăşim şi recuperăm resurse de putere prin călătorii şamanice şi tehnici NLP.

Facilitatorii călătoriei - Mikka si cu mine.

inscrieri - pe mail - gasiti adresele noastre la profiluri.

Hipnomasaj

Corpul tău e o carte ...
Fiecare pagină, mai subţire sau mai groasă, e o pagină pe care te pregăteşti să o dai înapoi până la capitolul cel mai frumos, la paginile pe care le citeşti cu cea mai mare plăcere...
Pentru a ţi le aminti cu plăcere, trebuie să răsfoieşti în sens invers ultimele pagini, de la suprafaţa corpului până la muşchii pe care îi simţi încordându-se ferm .
Ai deschis coperta în momentul în care ţi-ai scos hainele şi te-ai urcat pe masa de masaj.
Eu îmi ung mâinile cu o cremă plăcut mirositoare, aromată şi caldă pe care o întind apoi cu mişcări uşoare şi ferme pe ultima pagină, pe suprafaţa pielii tale, iar cuvintele pe care ţi le spun plutesc o vreme pe suprafaţa minţii tale; le laşi să plutească şi să pătrundă în mintea ta atunci când vei dori să le laşi să intre în interiorul ei, atrase de crema de pe suprafaţa pielii tale, ultima pagină a poveştii pe care ţi-ai scris-o singură în corp.
În timp ce citim împreună mă vei ajuta să descifrez problemele pe care ţi le-ai notat în straturile cu care te-ai înconjurat. De asemenea, vom citi şi printre rânduri câte ceva din ce ai vrut să scrii şi nu ai ştiut cum. Iar tu îmi vei spune dacă eşti de acord cu cele pe care le-am spus sau dacă ai vrut să spui altceva.
Eşti liberă să ştergi părţile triste din poveste şi să le înlocuieşti cu altele vesele pentru că îţi aminteşti, mintea ta îşi aminteşte, corpul tău îşi aminteşte de începutul poveştii când totul era vesel şi frumos colorat, mica prinţesă care erai se plimba liberă prin pădurea fermecată, bucurându-se de culorile vii ale florilor, de şoaptele vesele ale frunzelor, ale râului, ale păsărilor şi ale tuturor vieţuitoarelor din pădurea fermecată, care te iubeau şi pe care le iubeai. Bucuria lor te hrănea şi această hrană îţi era de ajuns.
Aminteşte-ţi acea bucurie şi plimbă-te puţin prin pădure. Opreşte-te pe malul râului şi apleacă-te deasupra apei.
Priveşte-ţi corpul tânăr şi suplu, strălucind de bucurie, de forţă, de sănătate şi de dragoste. Identifică-te cu acest corp şi caută-l în corpul tău de acum. Unde este el?
Fă-l să se mişte, să se trezească uşor ... La ce adâncime se află? Cu ce apăsare pe suprafaţa pielii tale îl pot găsi?
Spune-mi, când l-am atins?
Vreau să vorbeşti acum cu corpul tău profund, să-i ceri să iasă la suprafaţă şi să asculte sau nu, după cum doreşte, ceea ce am să îi spun.
Pregăteşte-te pentru întâlnirea magică ce va urma. Fetiţa minunată din trecutul tău, din interiorul tău urmează să se întâlnească cu femeia plină de succes din viitor. Între ele stă doar acest strat de grăsime care urmează să se dizolve.
Măinile mele pe spatele tău, pe tot corpul tău ajută la această întâlnire.
Din interior, din trecut, fetiţa minunată care eşti ajută la dizolvarea lui cu bucuria pe care o trăieşte... Din afară, din viitor, femeia care vei deveni îţi povesteşte succesele pe care le-a obţinut după ce a depăşit stratul acesta de grăsime pe care mâinile mele lucrează acum...
Aşa că tu citeşti paginile când de la început, când de la sfârşit până când vei ajunge acolo unde semnul de carte indică ziua de azi.
Te ridici, uşoară şi suplă, bucurându-te de ziua de azi şi păşeşti cu încredere şi nerăbdare spre ziua de mâine de unde îţi zâmbeşte încurajator viitorul tău plin de succes.
Iar când te îmbraci constaţi cu uimire că hainele îţi sunt largi... nu cumva noua ta poveste are nevoie de alte coperţi?

.

Hipnomasajul este o abordare terapeutica ce se adreseaza simultan corpului si emotiilor, mintii si sufletului. Masajului traditional i se adauga elemente de hipnoza ericksoniana. La noi, din cate stiu eu, il mai practica o singura persoana, psiholog sportiv. Detalii la cerere.

sa ne vedem in foc...

CALATORIE PE PODUL CURCUBEU

dragi prieteni, imaginile de mai sus, concepute si alaturate de Mikka, povestitoarea celor mai frumoase povesti, fac deschiderea un workshop despre care urmeaza sa povestim...

un workshop de pasit in frumusete peste Podul Curcubeu... cantandu-ne propriul cantec si spunandu-ne propria poveste, asa cum noi insine ne-o scriem...