CĂLĂTORIE PE PODUL CURCUBEU

Călătoria Eroului continuă...
După ce a pornit pe Podul Curcubeu în căutarea destinului său, făcând primul act de curaj - Pasul Nebunului-, Căutătorul şi-a descoperit calităţi şi resurse nebănuite. Magicianul şi-a găsit instrumentele de putere şi a învăţat cum să-şi modeleze viaţa. Şi a mers mai departe, în Călătorie...
Călătoria are loc în etape. Momente de avânt, de goană, de contemplare, de refacere a forţelor, de reîncepere în forţă. Aparent un cerc, în realitate o spirală; când o etapă se închide, un pas pe următoarea treaptă ne poartă spre o nouă serie de aventuri ale Eului în drumul său către Sine.
Odată ajuns la un nivel stabil cunoaştere, dezvoltare a fiinţei şi înţelegere, Căutătorul trebuie să revină în lume, pentru a folosi roadele meditaţiei sale însingurate. Pentru că o retragere îşi împlineşte menirea doar dacă este urmată de o revenire.
Pustnicul, sihastrul sau ermitul ne vorbeşte despre momentele de retragere de care avem nevoie cu toţii, pentru a fi cu propriul sine. Pe calea indicată de tarot, această retragere e mai necesară ca oricând, însă cu o condiţie: să fie urmată de revenirea în lume. Lumina din mâinile sale semnifică înţelepciunea strânsă, gata de a fi împărtăşită.
Perioada din preajma unui prag este cea mai potrivită pentru o astfel de experienţă. Şi tocmai bun e pragul de început de an...
Experienţa aceasta e ca o respiraţie, în care
Ø Inspirăm: ne întoarcem întâi în interior şi ne întrebăm (printre altele):
- Care e experienţa din perioada anterioară de care ne amintim cu cea mai mare plăcere?
-Care sunt provocările cu care m-am confruntat şi cum le-am depăşit?
- Cum m-am motivat? Cum am sărbătorit?
- Ce am învăţat şi ce vom folosi în pasul următor?
- Ce ar fi fost de dorit să fi ştiut?
- Pentru ce suntem recunoscători şi cum ne exprimăm recunoştinţa?

Şi apoi
Ø Expirăm: ne întoarcem în lume, aducând ceea ce am descoperit, acumulat şi crescut în noi înşine, pornind cu forţă la
ACŢIUNE!
- Croirea noului drum: Viziune, Inspiraţie, Desen (noua hartă pentru noul an)
- Folosirea celor trei mari instrumente de putere: Intenţia, Atenţia, Armonia (ofer şi primesc)
- Exprimarea de Sine (Cine vreau sa fiu?)

Vom răspunde, vom respira şi ne vom inspira, vom desena noua hartă, vom chema Viziunea cea mai puternică, vom pune în joc puterea Intenţiei. Vom dărui lumii, fiind gata să primim ce am cerut. Ne vom ridica apoi, păşind încrezători mai departe, în noul an, în noul început.
Podul Curcubeu aşteaptă fiecare pas...

Vom face toate acestea împreună, într-o nouă Călătorie pe Podul Curcubeu.
Data: 29 ianuarie 2012, orele 10 – 18, cu o pauză de prânz şi pauze de confort.
Locaţie: Centrul de dezvoltare personală a copilului ,,DISCOVER ME”, Bucureşti, Str. Constantin Noica nr.130, sector 6 - (aproape de Podul Cotroceni, UNEFS – Universitatea de Educaţie Fizică şi Sport şi Disco Calise). Harta, aici: http://discover-me.ro/contact

Facilitatorii călătoriei vor fi: Mikka si cu mine

inscriere la comentarii sau pe mail; aveti adresele noatre de mail la profiluri.

miau....

Dilema

CALATORIE PE PODUL CURCUBEU - III - Magicianul

Pasiti în magie: 5... 6... 7...

,,Învaţă ceea ce ştie magicianul şi nu ţi se va mai părea magie”
(Richard Bach)

Ţi-ai dorit să poţi schimba lumea... si odată ce ai facut Pasul Nebunului, ai aflat deja că lumea se schimbă în tine.
Ţi-ai dorit să atingi izvorul puterii tale, al vitalităţii, al bucuriei. Şi ai făcut deja alegerea esenţială, păşind pe Podul Curcubeu, unde fiecare pas face să apară cărarea, să se deschidă noi orizonturi. Eşti pe drumul nelimitării.
Acum e momentul să-ţi scoţi din desagă uneltele magice pe care le porţi de multă vreme. Poate le ştii, poate abia acum le afli.
Sunt propriile tale instrumente de putere...

Le vom descoperi şi le vom pune pe masă, la VEDERE.
Vom învăţa împreună (sau ne vom reaminti) cum să ne schimbăm starea şi percepţia.
Vom face exerciţii de prezenţă... prin simţire, respiraţie, atingere, ascultare, privire, mişcare.
Vom arata celorlalţi uneltele noastre magice şi mai ales ceea ce ne face inima să cânte...
Vom face din nou o călătorie, pentru primirea unui nou dar şi a unui aliat: un animal de putere.

Acestea toate ne vor pregăti pentru pasul următor, acela al Magului.

Şi, ca şi exerciţiu de magie, vom face un descântec...

Vom face toate acestea împreună, într-o nouă Călătorie pe Podul Curcubeu.
Data: duminică, 2 octombrie 2011, orele 10 – 18, cu o pauză de prânz şi pauze de confort.
Locaţie: Centrul de dezvoltare personală a copilului ,,DISCOVER ME”, Bucureşti, Str. Constantin Noica nr.130, sector 6 - (aproape de Podul Cotroceni, UNEFS – Universitatea de Educaţie Fizică şi Sport şi Disco Calise). Harta, aici.

Facilitatorii călătoriei vor fi Mikka si cu mine.

VISE

sursa imagine

,,Cand renuntam la vise si ne gasim pacea (...) avem parte de o scurta perioada de liniste. Dar visele moarte incep sa putrezeasca inauntrul nostru si infesteaza aerul in care traim. Devenim cruzi cu cei care ne inconjoara, si in cele din urma ne indreptam cruzimea chiar impotriva noastra. Apar suferintele si psihozele. Ceea ce voiam sa evitam in lupta - deceptia si infrangerea - devine singurul testament al lasitatii noastre. Iar intr-o buna zi, visele moarte si putrezite fac aerul imposibil de respirat si ajungem sa ne dorim moartea, moartea care sa ne elibereze de certitudini, de ocupatii, de acea pace groaznica a amiezelor de duminica."

Paulo Coelho - Jurnalul unui mag

CĂLĂTORIE PE PODUL CURCUBEU - II

Primul pas: Pasul Nebunului.
De la soartă la destin, în afara timpului.

Păşiţi în magie: 3... 4... 5...

„- Vreau să cunosc viitorul fiindcă sunt om, i-a spus cămilarul prezicătorului. Iar oamenii işi duc viaţa în funcţie de viitorul lor.”
„- Viitorul îi aparţine lui Dumnezeu şi numai El îl dezvăluie în împrejurări deosebite.”
„Cămilarul a întrebat atunci în ce împrejurări îngăduie Dumnezeu să se vadă viitorul.
- Când îl arată chiar El. Iar Dumnezeu arată rareori viitorul, şi doar pent ru un singur motiv: când e un viitor care a fost scris ca să fie schimbat.”

Paulo Coelho – Alchimistul

Si eu... eu am întrebat:

ŞI CUM FACI ASTA? CUM TRECI DE LA SOARTĂ LA DESTIN?

,,Eşti condus pe parcursul vieţii de către fiinţa interioară înţeleaptă, jucăuşa fiinţă spirituală care este Sinele tău real.
Nu întoarce spatele viitorului posibil înainte de a fi sigur că nu ai nimic de învăţat de la el.
Eşti întotdeauna liber să alegi un viitor diferit, sau un trecut diferit.”

Richard Bach – ,,Îndrumar pentru Mesia”

Ne împletim cu grijă firele vieţii noastre, din dorinţe şi temeri, obiective şi amânări, miracole şi dezamăgiri. Ne înţepenim uneori într-un prezent aparent stabil şi ne aruncăm ancora într-un viitor anume pe care îl mentalizăm cu speranţă sau resemnare, şi care e doar o versiune uşor îmbunătăţită a prezentului. Un plus de stabilitate care ne îngrădeşte.

Uneori, într-o clipă de relaxare dintr-o zi de vacanţă sau concediu, putem adăuga împletiturii noastre un fir de culoare diferită pe care îl pierdem apoi cu privirea. Dar atunci, din acea clipă care ar putea / ar fi putut marca o cotitură în vieţile noastre ne permitem să visăm: oare cum ar fi fost ca toată împletitura să aibă acea culoare? Cum ar fi ca vieţile noastre să fie pline de culori? Schimbăm ceva? Ne transformăm?
Diferenţa între schimbare şi transformare e că transformarea e ireversibilă. (Definitivă, evolutivă, generativă). Din momentul acela, nimic nu va mai fi ca înainte.
Viitorul poate fi ghicit (viitorul probabil) – în funcţie de trecut, prezent şi aşteptări – sau construit (viitorul dorit) – în funcţie de prezent, viziunea şi misunea noastră personală. Dacă avem o viziune clară şi ne-am asumat o misune, viitorul probabil seamănă cu viitorul dorit. Dar nu e întotdeauna aşa, pentru că adesea ne uităm misiunea şi nu ajungem să ne împlinim destinul.

Prin labirintul vieţii ne construim linia timpului în diferite moduri. Poate să pară dreaptă, spiralată, cu noduri şi reveniri, bucle mai largi sau mai strânse... O dată ce o vedem o putem modela după voinţă.
Putem alege forma pe care i-o dăm... şi o facem.
Ce vom face împreună pe parcursul acestei zile:
- Ne vom plimba prin labirintul Tarotului, pentru a identifica modalităţi arhetipale de a alege.
- Ne vom desena şi ne vom modela o linie de timp pentru a alege conştient un viitor probabil sau unul posibil.
- Vom face o călătorie şamanică pentru a vedea şi „descărca” unul din destinele noastre, una din infinitele posibilităţi
- Vom afla cum putem să „virăm la dreapta” (sau la stânga) in viaţa noastră, mai uşor, fără a plăti un preţ uriaş.

.
Data: duminică, 21 august 2011, orele 9 – 18, cu o pauză de prânz şi pauze de confort.
Locaţie: Centrul de dezvoltare personală a copilului ,,DISCOVER ME”, Bucureşti
str. Constantin Noica nr.130, sector 6 - (aproape de Podul Cotroceni, UNEFS – Universitatea de Educaţie Fizică şi Sport şi Disco Calise). Harta, aici.

Facilitatorii călătoriei vor fi Mikka si cu mine.

Regăsirea cântecului inimii şi rescrierea poveştii personale - duminica asta, 17.07.2011

sursa imagine: deviantart

Păşiţi în magie: 1...2...3...

A fost odată o femeie bătrână, care trăia ascunsă. Locul unde trăia era cunoscut de toţi, dar puţini o puteau vedea. Menirea ei era să adune oasele, păstrând tot ce s-ar fi putut pierde. Peştera ei era plină de oase de toate felurile, mai ales oase de lupi. Cutreiera munţii şi văile secate ale râurilor, căutând oase de lupi.
Punea la loc toate oasele unui schelet si când ultimul os era la locul lui, când toată alcătuirea unui animal era acolo pe pământ, in faţa ei, ea se aşeza lângă foc şi căuta cântecul pe care să îl cânte. Când îl găsea, se ridica şi îl cânta, cu mâinile ţinute deasupra scheletului. Şi atunci, pieptul şi labele lupului începeau să se acopere cu carne, şi blana începea să crească. La Loba cânta mai departe si mai creştea nişte carne. Şi apoi coada puternică şi curbată se ridica. Ea cânta mai departe şi lupul începea să respire...Şi La Loba cânta în continuare, iar cântecul ei era atât de profund că pământul deşertului se cutremura iar fiara deschidea ochii, se ridica pe cele patru labe, sărea şi incepea să alerge...
În timp ce alerga - poate din cauza vitezei, poate pentru că trecea înot un râu ori o atingea o rază de soare sau de lună - fiara se transforma într-o femeie care alerga cu hohote mari de râs spre orizont, LIBERĂ...
(prelucrare dupa „La Loba” – din vol.” Femei care aleargă cu lupii” de Clarissa Pinkola Estés)

La început, suntem ca o grămăjoară de oase, un schelet risipit undeva, în nisipul deşertului.
Trebuie să ne adunam iar, să ne lipim la loc, cu multă atenţie şi mai ales cu multă dragoste.
Prin cântec putem chema resursele psihice ale sufletului nostru sălbatic şi îi putem reda forma vie.
Cântecul se foloseşte de vocea sufletului, se transmite prin suflare celui care suferă şi are nevoie de vitalitate.
Trebuie să plonjăm la nivelul cel mai profund al emoţiilor şi al dragostei, până la a fi copleşiţi de dorinţa unei relaţii cu Sinele.
Iar in acest mister teribil - sursa Sinelui, a imaginilor arhetipale, a nevoilor, a setei de Divin, a foamei de mistere, a instinctelor noastre sacre şi profane - e locul unde se petrec miracolele si vindecarea.

Vom pătrunde în acest mister prin meditaţie, respiraţie, dans, scris, desen, mişcare, cântec, imaginaţie activa.
Ne vom regăsi oasele de lup, ne vom creşte la loc carnea, spre a redeveni lupul care aleargă liber. Şi pentru asta ne vom cânta nouă înşine acel cântec al nostru, cântecul inimii, imnul creaţiei...

Ne vom întreba (şi ne vom răspunde):
- Ce oase ale vieţii mele, ce părţi din mine au fost îngropate?
- Când a fost ultima dată când am alergat liber? Cum era, ce simţeam atunci?
- Cum sună glasul sufletului meu?
- Cum vreau să fie noua poveste a vieţii mele?
- Cum mă simt acum, când pot să aleg iar liber/liberă?

Căutând în adâncul nostru vom atinge povestea pierderii, a risipirii noastre, contractul prin care ne-am îngropat... Dar nu vom sta acolo. Vom merge mai departe, scormonind după aurul nostru, după fantasticele noastre resurse. Şi odată găsite, le vom aduce la suprafaţă, la lumină, repede şi cu putere, cântandu-ne cântecul inimii şi rescriindu-ne povestea personală.

Magia asta este adevarată şi este la indemâna fiecăruia din noi. Trebuie doar să vrem şi să îndraznim...
Şi să nu ne temem de propria noastră strălucire.

De ce avem nevoie de rescrierea contractului şi schimbarea unor convingeri?
Un contract al sufletului atrage dupa el o serie de convingeri limitatoare care ne impiedică să fim, să facem, să avem ceea ce ne dorim. Aceste contracte şi convingeri pot şi merită să fie schimbate. Dacă un om nu a putut face un anumit lucru, nu e o dovadă că nu îl poate face, ci că a încercat multă vreme să il facă într-un mod greşit. Ia asta se poate schimba.
Pentru a ne schimba contractul / convingerile, trebuie:
- Să înţelegem limitările pe care ni le-am construit şi beneficiile schimbării.
- Să ştim că putem face schimbarea şi să ne bucurăm de puterea de a schimba ceva în bine.
- Să stim cum să o facem.
Adăugarea resurselor, indiferent de tehnica utilizată, e mai putin importantă decât a şti ceea ce merită schimbat, deoarece convingerile tind sa se împlinească singure. Perspectivele multiple asupra unei situaţii, chiar dacă încă nu avem resurse suplimentare, fac situaţia să fie diferită.
Cum putem folosi povestea pentru a ne rescrie contractele?
Convingerile nu se bazează neapărat pe logică, ci, dimpotrivă, reactionează slab la logică. Un instrument potrivit pentru a le schimba este povestea, metafora. Metaforele sunt preluate de ambele emisfere cerebrale, făcând o punte in gândire. Chiar dacă o metaforă nu face altceva decât să repete ceea ce s-a spus în forma unei poveşti, ea va fi înţeleasă la un alt nivel, al emoţiilor.
Vom căuta piesele lipsă în deşertul fertil al memoriei noastre, în trecut, în viitor, în imaginar, în poveştile celorlalţi şi ale lumii. Ne impărtăşim şi recuperăm resurse de putere prin călătorii şamanice şi tehnici NLP.

Facilitatorii călătoriei - Mikka si cu mine.

inscrieri - pe mail - gasiti adresele noastre la profiluri.

Hipnomasaj

Corpul tău e o carte ...
Fiecare pagină, mai subţire sau mai groasă, e o pagină pe care te pregăteşti să o dai înapoi până la capitolul cel mai frumos, la paginile pe care le citeşti cu cea mai mare plăcere...
Pentru a ţi le aminti cu plăcere, trebuie să răsfoieşti în sens invers ultimele pagini, de la suprafaţa corpului până la muşchii pe care îi simţi încordându-se ferm .
Ai deschis coperta în momentul în care ţi-ai scos hainele şi te-ai urcat pe masa de masaj.
Eu îmi ung mâinile cu o cremă plăcut mirositoare, aromată şi caldă pe care o întind apoi cu mişcări uşoare şi ferme pe ultima pagină, pe suprafaţa pielii tale, iar cuvintele pe care ţi le spun plutesc o vreme pe suprafaţa minţii tale; le laşi să plutească şi să pătrundă în mintea ta atunci când vei dori să le laşi să intre în interiorul ei, atrase de crema de pe suprafaţa pielii tale, ultima pagină a poveştii pe care ţi-ai scris-o singură în corp.
În timp ce citim împreună mă vei ajuta să descifrez problemele pe care ţi le-ai notat în straturile cu care te-ai înconjurat. De asemenea, vom citi şi printre rânduri câte ceva din ce ai vrut să scrii şi nu ai ştiut cum. Iar tu îmi vei spune dacă eşti de acord cu cele pe care le-am spus sau dacă ai vrut să spui altceva.
Eşti liberă să ştergi părţile triste din poveste şi să le înlocuieşti cu altele vesele pentru că îţi aminteşti, mintea ta îşi aminteşte, corpul tău îşi aminteşte de începutul poveştii când totul era vesel şi frumos colorat, mica prinţesă care erai se plimba liberă prin pădurea fermecată, bucurându-se de culorile vii ale florilor, de şoaptele vesele ale frunzelor, ale râului, ale păsărilor şi ale tuturor vieţuitoarelor din pădurea fermecată, care te iubeau şi pe care le iubeai. Bucuria lor te hrănea şi această hrană îţi era de ajuns.
Aminteşte-ţi acea bucurie şi plimbă-te puţin prin pădure. Opreşte-te pe malul râului şi apleacă-te deasupra apei.
Priveşte-ţi corpul tânăr şi suplu, strălucind de bucurie, de forţă, de sănătate şi de dragoste. Identifică-te cu acest corp şi caută-l în corpul tău de acum. Unde este el?
Fă-l să se mişte, să se trezească uşor ... La ce adâncime se află? Cu ce apăsare pe suprafaţa pielii tale îl pot găsi?
Spune-mi, când l-am atins?
Vreau să vorbeşti acum cu corpul tău profund, să-i ceri să iasă la suprafaţă şi să asculte sau nu, după cum doreşte, ceea ce am să îi spun.
Pregăteşte-te pentru întâlnirea magică ce va urma. Fetiţa minunată din trecutul tău, din interiorul tău urmează să se întâlnească cu femeia plină de succes din viitor. Între ele stă doar acest strat de grăsime care urmează să se dizolve.
Măinile mele pe spatele tău, pe tot corpul tău ajută la această întâlnire.
Din interior, din trecut, fetiţa minunată care eşti ajută la dizolvarea lui cu bucuria pe care o trăieşte... Din afară, din viitor, femeia care vei deveni îţi povesteşte succesele pe care le-a obţinut după ce a depăşit stratul acesta de grăsime pe care mâinile mele lucrează acum...
Aşa că tu citeşti paginile când de la început, când de la sfârşit până când vei ajunge acolo unde semnul de carte indică ziua de azi.
Te ridici, uşoară şi suplă, bucurându-te de ziua de azi şi păşeşti cu încredere şi nerăbdare spre ziua de mâine de unde îţi zâmbeşte încurajator viitorul tău plin de succes.
Iar când te îmbraci constaţi cu uimire că hainele îţi sunt largi... nu cumva noua ta poveste are nevoie de alte coperţi?

.

Hipnomasajul este o abordare terapeutica ce se adreseaza simultan corpului si emotiilor, mintii si sufletului. Masajului traditional i se adauga elemente de hipnoza ericksoniana. La noi, din cate stiu eu, il mai practica o singura persoana, psiholog sportiv. Detalii la cerere.

sa ne vedem in foc...

CALATORIE PE PODUL CURCUBEU

dragi prieteni, imaginile de mai sus, concepute si alaturate de Mikka, povestitoarea celor mai frumoase povesti, fac deschiderea un workshop despre care urmeaza sa povestim...

un workshop de pasit in frumusete peste Podul Curcubeu... cantandu-ne propriul cantec si spunandu-ne propria poveste, asa cum noi insine ne-o scriem...

inimiere de pe drum

Inima plecase la drum pentru ca teama şi dorinţa trăseseră atât de tare de ea, fiecare în câte o parte, încât o bucată din ea se rupsese, şi o dâră lucioasa rămânea în urma ei pe oriunde trecea. Ca după un melc pe drumul greu. Spera că în drumurile despre care nu ştia prea multe va întâlni ceva sau pe cineva care să o lipească la loc, să o facă să se simtă din nou întreagă. Căuta, fără să ştie ce, iar teama şi dorinţa care o însoţeau îi ţineau marginile deschise ca mierea să curgă.
La început nu ştia că e vorba despre miere. Doar simţea scurgerea ei ca pe o uşurare. Curând, a început să-şi dea seama că e înconjurată de un roi de fluturi şi albine. Erau frumoşi, îi furau privirile şi gândurile şi o făceau să râdă. Apoi, un mic grup de elefanţi s-a îndreptat spre ea, ţinându-se de codiţe şi dând din urechi ca pentru a alunga roiurile sclipitoare. Fluturii şi albinele i-au înconjurat şi pe ei.
Curând, inima şi-a dat seama că alaiul din jurul ei devenea din ce în ce mai mare, şi, temându-se în continuare că e prea mult ce se petrece, s-a îndreptat spre deşert. Acolo, mierea scursă a solidificat nisipul, aşa că din el s-au putut face cărămizi pentru castele de nisip mult mai stabile. Iar pelerinii care rătăceau prin deşert, au fost brusc cuprinşi de un dor de a se aşeza undeva, au construit castelele şi au invitat în ele Fetele Morgane să le bucure zidurile şi vieţile.
Inima a plecat mai departe, spre ocean, iar mierea scursă a îndulcit apa sărata, încât peştii, delfinii şi mai ales balenele s-au temut că se vor îngăşa… aşa că inima şi-a continuat mai departe drumul, spre Nord, unde mierea a transformat banchizele în mari blocuri de îngheţată.
A plecat şi de acolo, întorcându-se la locul de unde plecase. Între timp, de-a lungul drumurilor, şi teama şi dorinţa dispăruseră, obosite. Albinele au preluat sarcina de a face ele mierea şi de a o da mai departe celor care vor şti cum să le îmblânzească.
Totul părea din ce în ce mai bine, aşa că inima s-a gândit să se oprească şi ea într-un loc, să se odihnească. Şi a ales un cireş plin cu mărunte surioare care dansau în lumina soarelui… şi a început şi ea să danseze, cu toate cireşele în jurul ei… Totul era bine, se simţea întreagă. Avusese nevoie doar să-şi reverse prea-plinul şi să se odihnească printre ai săi.

BUCURIA DE A TRAI

Bucuria de a trai e unul din lucrurile greu de invatat. E o stare care, o data disparuta, ia dupa ea tot ce parea bun si frumos. In ipsa ei viata e tare grea. Si totusi, cate cineva din cand in cand are curajul si increderea de a folosi propria lumina sa ne ajute sa o reaprindem pe cea proprie. Va transmit anuntul unei astfel de persoane.

Dragii mei,
Aveti program sambata dupa-amiaza!!!
Va invit pe 28 mai 2011, ora 16.00 la un seminar de dezvoltare personala, o avanpremiera a seriei de workshopuri sub numele "BUCURIA DE A TRAI". In cadrul acestora, vom incerca, prin metode psihoterapeutice si mai ales cu ajutorul vostru, sa descoperim resurse nebanuite ale mintii si sufletului fiecaruia, principalii responsabili ai modului de interactiune cu cei din jurul nostru!

"Bucuria face parte din esenta noastra, este sentimentul fundamental la care avem acces cu totii. Cu totii iubim bucuria si toti avem o dorinta profunda de a interactiona unii cu altii in moduri care sa ne aduca bucurie. Iar daca nu ne mai regasim bucuria, este pentru ca majoritatea dintre noi ne-am ingropat-o sub straturi de prejudecati si de sentimente reprimate. Provocarea pentru noi este sa continuam sa inlaturam aceste straturi, pana cand bucuria reapare si reincepe sa curga si sa ne umple din interior." Arnold M. Patent

Aveti in imagine toate detaliile seminarului. Va rog, spuneti despre seminar si altor persoane care credeti ca sunt interesate!

Andreea RADULESCU,
- psiholog, psihoterapeut in supervizare, absolvent formare in PSIHOTERAPIE INTEGRATIVA

intoarcerea

sursa imagine

Nu stiam de ce n-am mai putut scrie. Nici nu mi-am dat seama cum si cand o pierdusem. Am inteles abia cand mi-a adus-o înapoi. Cartea mea.
Mare, deschisa, fosnind din file, speriata de propriile coperti groase care ar fi putut-o reduce la tacere, la moartea prin intuneric si sufocare. Am linistit-o cum m-am priceput. Nu, in nici un caz n-as lasa pe nimeni sa o inchida. Si nici n-as mai rasfoi-o intr-un singur sens, cel orar, al trecerii si petrecerii firesti a timpului. Merita citita in toate directiile si recititia. Chiar cand e tinuta invers. Intotdeauna am citit si recitit indelung cartile care mi-au placut.
Cand mi-a fost aratata, deborda de cuvinte, de litere, de fraze care sa iasa in lume si sa se invarteasca precum o constelatie intreaga de idei si emotii. Nu mi-am pus nici o clipa problema sa le opresc, sa le inghesui inapoi pe file. Sau, Doamne fereste, sa o inchid. Ce e de iesit sa iasa. Nu e nici o problema daca la un moment dat toate cuvintele ar iesi. Din cele ramase in mine vor fi destule care se vor lasa prinse si scrise pentru o vreme, fluturi negri sau albastri pe paginile nelinistite. Pe cele care vor doar sa se joace o vreme pe afara le voi prinde seara cu plasa de fluturi, sau cu cornul inorogului. Le voi hrani si le voi aduce inapoi, sau le voi mai lasa sa zboare, dupa nevoi si dorinte. Bine ai venit inapoi, suflete!

sunt intreaga poveste, sunt toate povestile...

sursa imagine

Dragii mei, iata o poveste a unui oaspete drag. Cel care a scris-o e cunoscut sub numele de Mateo si e unul dintre tovarasii de drum, pe unul din cele mai frumoase drumuri. Drum care, desi in cerc duce foarte departe, inainte si in sus... si in egala masura in adancurile noastre... Multumesc pentru impartasire...
.
,,Traiesc o poveste, povestea Albei ca Zapada in care sunt atat Printesa cat si Printul. In care vrajitoarea este LIBERUL ARBITRU, si aleg sa mor pentru a renaste din nou. Printul este EU-l meu superior, SINELE, lumina din mine, ceva cu care pornesc pe un nou drum. In acelasi timp sunt NEBUNUL DIN TAROT, care porneste pe un nou drum. Sunt, de altfel, si Vrajitoarea, care uitandu-se in oglinda ei magica vede in ea opusul ei, umbra, dusmanul - acea parte din mine pe care nu o iubesc si pe care o reneg. Pe care mai degraba as ucide-o, ascunde-o decat sa incep sa o iubesc. Am noroc cu cei 7 pitici, care sunteti voi, toti cei din ROATA MEDICINII.
Sunt si Cenusareasa, iar surorile vitrege sunt umbrele mele bine ascunse si care imi dau tarcoale zi de zi. Norocul meu a fost zana cea buna, alias Roata Medicinii, care mi-a permis sa vin la bal, care mi-a oferit oportunitatea de a-mi pierde pantoful (fara teama, fara neincredere - regasirea de sine) pantof care a fost gasit de Print (Sinele meu); si atunci impreuna cu el si cu acest pantof a plecat pe un nou drum intr-o caleasca de aur, catre o noua viata."

mitul personal al creatiei

După Sandra Ingerman – Leac pentru pământ

Când vă creaţi mitul, nu vă bazaţi prea mult pe mintea voastră logică, raţională.

În schimb, relaxaţi-vă, ascultaţi o muzică potrivită să treceţi într-o stare de conştiinţă extinsă.

În loc să încercaţă sî compuneţi o poveste, lăsaţi povestea să vină la voi. Vedeţi ce vă vine când vă lăsaţi pur şi simplu mâinile să se mişte peste pagină sau peste tastatură fără să vă gândiţi.

Nu vă grăbiţi. Permiteţi-i procesului să se desfăşoare. Dacă nu obţineţi rezultate într-o zi, aveţi încredere că sufletul vostru vă va revela informaţia atunci când sunteţi pregătiţi.

Iată câteva întrebări pe care le puteţi lua în calcul atunci când vă scrieţi povestea:

- În ce credeţi?

- Are creatorul vostru un nume?

- Cum arată creatorul vostru?

- Are creatorul vostru un gen?

- Cum a început creaţia?

- De ce s-a decis creatorul vostru să creeze omenirea?

- Ce alte forme de viaţă a mai creat el?

- Ce elemente naturale a creat el pentru a susţine formele de viaţă?

- Cum îşi îngrijeşte şi cum îşi susţine creatorul vostru formele de viaţă?

- Ce calităţi sunt asociate cu creatorul vostru?

Răspunsurile la aceste întrebări ar putea să constituie elemente din povestea voastră. S-ar putea să vă schimbaţi mitul creaţiei, pe măsură ce evoluaţi, aliniindu-l la nivelul conştiinţei la care aţi ajuns.

Ţineţi minte: pentru a fi în unime cu puterea univesrului, trebuie să credeţi într-o forţă cu care să vă contopiţi.

De îndată ce v-aţi compus povestea, puteţi să vă dezvoltaţi mai departe ideile, desenând-o sau pictând-o. Nu contează dacă pictura este realistă sau abstractă; ea vă va permite să vă conectaţi cu materialul la un nivel mai profund.