Stau cu obrazul lipit de obrazul de piatră
şi îi cânt dragonului un cântecel. Ca şi cum murmurul meu ar putea străpunge zidul. Cad câteva fire de nisip,
tot ce ceva. Pe obraz mi s-a imprimat textura pietrei, stigmat trecător.
Cântecul m-a trezit cândva dintr-o altă
împietrire, cred în el.
Dar zidul de care stau lipită acum e mult
mai gros şi mai rece. Şi totuşi,
cîntecul meu firav, chiar dacă nu îl topeşte, nu lasă piatra să crească.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu