insir-te margarite

sursa poza

intr-o poveste, cuvintele stralucesc asemenea unui sirag de margaritare. sau perle. sau margele de sticla colorata. orice ar putea sa fure atentia cititorului sau ascultatorului, daruindu-i mirari si zambete.

si dorinta de a intra in poveste, de a trai in acea lume.

pentru a scrie o poveste ai nevoie intai de ideea pe care vrei sa o trimiti in lume. si pentru ca nu o poti trimite in pielea goala, ai nevoie de hainele si podoabele potrivite pentru ca cei la care vrei sa ajunga mesajul sa o cerceteze cu incantare, bucurandu-se de confirmari si uimindu-se de noutate.

astfel de hainute si podoabe vom croi impreuna marti seara, de la 18.30 la primul modul al unui mini-workshop de scris povesti. detalii aici.

lectii de magie

sursa poza

,,Învaţă ceea ce ştie magicianul şi nu ţi se va mai părea magie.”
Richard Bach, Îndrumar pentru Mesia
Dilemă: te mai poţi bucura deplin de magie dupa ce îi înveţi secretele?

recapitulare

in mijlocul unui nod temporal strans mai puternic sau mai larg, inainte de a lua o decizie, e bine sa iei o pauza.

te uiti spre trecut si spre viitor in mod constient. daca trecutul mai are aspecte de limpezit, il iei la povestit.

fie tie insuti, intr-o recapitulare care sa curete toate reziduurile energetice lasate de ceilalti si care sa te ajute sa-ti recuperezi energia lasata in diverse locuri si momente unor oameni care au folosit-o sau nu...

fie in fatza unor oglinzi umane care sa te asculte, sa te intrebe, ajutandu-te sa-ti ordonezi ganduri, emotii, fapte si imagini... si care sa se mire, sa se bucure, sa rada sau sa planga alaturi de tine pana la revenirea in prezent.

dupa clipe, ore, zile de povestit, trecutul arata altfel. si ti se arata complet, intr-o imagine mai clara.

acum te poti retrage din nou pentru a alege din manunchiul de viitoruri posibile pe cel mai stralucitor. pe care pornesti, pastrand inca doua-trei variante de rezerva...

si oglinzile vor fi alaturi de tine in primii pasi pe noul drum, in ritm de sarbatoare...

fericirea din ceasca de ceai

zidul cu iedera. picaturi de ploaie. seara de primavara. saltul elastic si pufos al unei pisici. aroma ceaiului, simtit intai cu nasul, apoi cu buzele si in cele din urma cu sufletul.

zambetele si rasetele prietenilor mei, cuvintele lor, rabdarea si intelegerea lor, bucuria de a petrece seara impreuna cu ei. fericire pura.

oamenii de miere

sursa poza

cand au coborat din rai ca sa mai vina o data pe pamant (nu ca ar fi mai avut nevoie, da asa, de dragul prietenilor) au trecut mai intai printr-un apus de soare, apoi printr-un lan de floarea soarelui de unde s-au umplut de polen. albinele au venit dupa ei si au facut miere din polenul acela cald si aromat. o parte din miere a ramas la ei, si ei o impart peste tot prin viata si printre oameni.

e suficient sa stai un pic alaturi de ei si simti aroma, vezi lumina. daca ii mai intrebi si un pic de vorba si ti-au raspuns zambind e greu sa te mai desprinzi. ti s-au incalzit obrajii si iti vine sa ii atingi un pic cu limba, asa, sa te convingi ca e adevarat. e adevarat. nu-ti mai vine sa pleci de langa, dar au si ei treburile lor.

intinzi mana sau ii strangi in brate cu speranta secreta ca ramane mierea la tine. o vreme ramane, si incepi sa faci si tu, da parca nu e asa de buna. ii suni si ii intrebi cum, si ei iti spun ca e firesc si natural.

le multumesti, mai savurezi o clipa gustul, iti propui sa mai faci un pic de miere si maine, cand va iesi sigur mai buna si apoi pleci si tu la ale tale. zambind gustului pe care inca il simti.

de cealata parte

sursa poza

cand apare o spartura in zid, apare la inceput o nedumerire: oare de unde si cum a aparut?

apoi, mirarea ca lumea de celalata parte a zidului seamana atat de putin cu cea de dinaintea inaltarii lui... de dinainte de a ne limita si delimita.

imaginea e chiar ispititoare, si petrecem o vreme la margine, comparand cele doua lumi.

apoi, ne uitam la marginile sparturii si ne intrebam ce e defacut.

ei, ce e de facut?

apa

Apa, sangele Pamantului isi asuma riscul sa iasa la suprafatza. Sa ne arate cat de mult ne asemanam. Pentru unii, izvoraste cu bucurie si se revarsa cu bucurie, chiar in gradinile lor. Pentru ca stie. Ca bucuria va merge mai departe.

cei de anul acesta :)

cu lumina

noapte de Inviere de acum cativa ani.

mi-a tremurat mana pe aparatul foto si tremurul a conturat zboruri de ingeri. tarziu i-am vazut. si m-am minunat, gandindu-ma la gluma lor, cu mainile lor de lumina pe ale mele. doar-doar i-oi vedea :)

conditii si criterii pentru intoarcerea in timp

unde? undeva.

când? cândva.

nu e suficient. ceasul trebuie pus la fix. o eroare poate genera exploziv un set de consecinte de neimaginat. de-aia, in povestirile SF pe care le citeam eu in adolescenta, apareau reguli stricte pentru calatoria in timp. sa nu, sa nu, sa nu...

si, vai, cat de mult mi-as fi dorit. ca, stiind momentul in care, sa fiu acolo. si sa actionez in sensul cel mai potrivit...

zilele astea, in Brasov, un oras in care am amintiri personale minime, dar intense, am facut eforturi de imaginatie. sa ma intorc in timp. intr-o viata in care m-as fi plimbat pe stradutele inguste, intrand si iesind prin porti boltite, purtandu-mi secretul vitorului.

doar ca la fiecare pas, prezentul striga in gura mare: ...

plimbare in spatiu-timp

Nu știam foarte bine în ce spațiu și timp sunt. Mesajele sunt aparent contradictorii.
Un călător în timp trebuie să fie atent la indiciile care apar și dispar pe drum, pentru a ajunge cu bine înapoi în spațiu-timpul său. Uneori, acele semne sunt vizible pentru toată lumea, alteori doar pentru el. Uneori, mesajele sunt evidente, alteori, mai greu de decriptat.
De exemplu, pot să apară în acelașii spațiu, suprapuneri de mesaje care aparent sunt separate prin câteva sute de ani. Și atunci ai de ales prin ce portal treci și care e destinația pentru care are sens traseul ales.
Mi-au atras atenția două mesaje publicitare diferite care m-ar fi condus într-o direcție sau alta, de o parte și de alta a pieții centrale a orașului. Apăreau evidente, strălucind pe fond verde în decorul medieval.
,,Auziți, vedeți, mirați-vă!”
,,Cineva îți așteaptă fiecare cuvânt.”
Primul, m-a făcut să mă opresc. Al doilea, luat literal, mi s-a părut că poartă un îndemn mai puternic. Am luat-o deci pe acolo. După aceea a fost chiar mai simplu, insusi Johannes Honterus mi-a arătat cu degetul său veșnic întins direcția în care să o iau. Și i-am dat dreptate, el a fost martor la multe, n-avea cum să nu știe.

la locul in care

in postarea trecuta va povesteam cum cautam un loc...

am trecut pe acolo, parcurgand la pas un drum pe care altcineva, inaintea mea l-a parcurs in zbor. ei, n-o luati chiar asa in serios, e doar o strada...

o strada lunga, lunga, inclinata, marginita de casute medievale.

seara, aproape pustiu. ce bine... asa cum imi doream, doar eu si cu amintirea care nu era a mea. acum am si eu una...

cu mine insami, mergand incet, bucurandu-ma de fiecare pas. privind casele, ferestrele, usile, portile, toate bucatile de zid, luminand in aerul inserarii, printre fulgii de aer, fulgii de timp care pluteau in jurul meu...

in cautarea locului in care

cand o poveste trece printr-un loc, il modifica ireversibil.

dupa aceea, pelerini vin sa admire sau sa se roge in locul unde s-a petrecut.

si pleaca transformati de atingerea miracolului.

si povestesc mai departe, iar cei care nu au fost martorii minunii viseaza totusi la ea, asa cum le-a fost povestita.

sunt intr-un oras care mi-e drag fara sa il cunosc prea mult.

caut o strada, de care am auzit cu putin timp in urma. un astfel de loc, care traieste in amintirea cuiva. cineva care, povestind, m-a facut pentru o clipa sa il vad, in acel loc si acel timp.

am sa trec si eu pe acolo, cautand umbra unui eveniment de dinaintea nasterii mele, bucurandu-ma de o amintire care acum va fi si a mea. si va povestesc si eu, in continuare ... :)

povestile somnului

sursa imagine

il priveste dormind si zambeste... oare cat de diferita ar fi seara daca macar o data ar adormi inaintea lui?

later edit

dupa trezire,
darul lui Kami a venit sa echilibreze micile mele intentii rautacioase :)
multumesc, suflete, pentru ca vezi frumos :))

prizonieri in propriile povesti: contractele sufletului

sursa imagine

urmatoarele fragmente sunt citate din cartea lui Alberto Villoldo, ,,Sa refacem trecutul si sa vindecam viitorul, prin recuperarea sufletului"

,,Contractele Sufletului sunt legaminte pe care le facem pentru a supravietui unei crize si care ne permit sa facem fatza unei situatii dureroase, pentru care, aparent, nu exista solutie. (...) Contractele sufletului pot lua forma unor promisiuni pe care ni le facem noua insine ( De astazi inainte voi face ... ) ..."

,,Cel mai adesea, aceste promisiuni sunt facute in tacere si onorate fara nici o discutie - sau chiar cu constiinciozitate - foarte multi ani la rand. Si, cu toate ca ele e posibil sa fi functionat bine in perioada in care am fost raniti, pentru a ne crea o stare de siguranta, intr-o lume pe care o consideram nesigura, ele se trensforma in sursa credintelor noastre limitatoare despre abundenta, intimitate, iubire si succes. Cu alte cuvinte, un singur contract al sufletului va genera zeci de credinte limitatoare."

,, ... suntem rareori constienti de costul contractelor noastre, pana cand pretul pe care-l cer devine exorbitant."

,, ... chiar si dupa ce ne vom intreba: ,,De ce fac asta?", s-ar putea sa treaca ani pana cand vom deveni suficient de constienti de contractele sufletului nostru, pentru a le rescrie. Adevarata transformare poate aparea doar atunci cand ne revedem obligatiile si le inlocuim pe cele vechi, pana inlocuim credintele limitatoare cu altele noi, care ne permit sa traim o viata plina de sens."

,,Chiar daca a constientiza contractele personale ale sufletului insemna a face primul pas catre a le transforma, nu trebuie sa asteptam un moment de criza pentru a incepe sa facem schimbari, ci putem renegocia termeni mai favorabili, inainte ca lumea noastra sa se intoarca cu susul in jos."

,,Rescrierea contractelor sufletului sau anularea lor este o forta eliberatoare, care ne permite sa dezvoltam un sistem de credinte deschis la ambele capete, ceea ce ne va duce la noi experiente de viata si la noi legaminte - si care e posibil chiar sa ne salveze viata."