sâmbătă, 14 februarie 2009

cat costa masca? V

Îi lăsase masca şi se întorsese acasă. Luase în schimb cu el masca pe care o alesese la târg. Era bine că săptămâna asta nu avea deloc spectacole, putea să se gândească în linişte la ce trăise în atelierul meşterului de măşti.
Îşi puse masca în perete şi o privi îndelung. Oare chiar o mai dorea? Obţinuse pe moment un fel de linişte şi un nivel superior de înţelegere. Mă rog, pe moment nu se simţea destul de bine cu ceea ce tocmai aflase despre sine, trebuia să faca ceva cu asta şi încă nu ştia ce. Vinul nu l-ar fi ajutat prea mult şi nici femeile. Avea nevoie de altceva, avea din nou nevoie să înveţe. Şi înainte de a adormi luase deja hotărârea să se întoarcă în atelierul meşterului de măşti.
A doua zi, spre seară bătea în uşa acestuia, cu o sticlă de vin. De fapt, aproape că nu fu nevoie să bată, fusese văzut pe fereastră iar el se simţea bine că i se anticipa sosirea.
,,Bine ai venit. Nu sunt mulţi cei care se întorc după ce una din feţele lor îi priveşte în faţă.”
,,Una din măşti, vrei să spui.”
,,Dacă tu vrei să îi spui aşa... dar a fost mai mult decât o mască. O mască o alegi şi o foloseşti pentru a minţi, dar tu ai fost sincer. Aşa că, deşi ţi-am luat acea expresie de pe chip, şi îmi pare rău pentru durerea de moment, tu o poţi folosi de câte ori vrei. Singura deosebire e că o vei face conştient.”
,,Păi nu făceam asta şi până acum?”
,,Nu prea... devii conştient în momentul în care accepţi oglinda. Numai după ce vezi tu însuţi ce arăţi şi altora, poţi folosi cu discernământ. Altfel, masca creşte şi devine statuie. Şi nu te mai poţi desprinde.”
,,Aş vrea să învăţ mai multe despre asta. Îţi mai las o mască. Pe care vrei tu... Mai vreau o oglindă.”
,,Ce ai fi făcut astă seară dacă nu ai fi venit la mine?”
,,Păi cred că aş fi mers să o văd pe Lise. Petrec din când în când nopţile cu ea când trec pe aici.”
,,Bine, am să te rog să revezi ultima întâlnire cu Lise, cea de acum două luni...”
,,De unde ştii când a fost? Că doar nu ţi-am spus asta!”
Meşterul râse, dăsu să răspundă ceva, apoi se răzgândi. ,,Am presupus, ca doar asta spuneau afişele trupei voastre.”
Se apropie din nou de actor şi îi spuse alte cuvinte, dar în acelaşi ritm cu cele de data trecută. Camera porni să se învărtească, măştile, flăcările, măştile, flăcările, flăcările... care erau acum flăcările din vatra în faţa căreia le privise împreună cu Lise data trecută. Era un pic dezamăgit, ar fi vrut să se întoarcă în momentele fierbinţi şi pasionale pe care le petrecuseră în noaptea aceea, le-ar fi retăit cu plăcere, i-ar fi plăcut să fie oprit pentru mască într-o astfel de clipă. Dar retrăia acum momentul dimineţii, al despărţirii.
Amândoi se simţeau prost, el ştia că trebuie să plece şi ştia că ea ştie. Era mulţumit că Lise era atât de mândră încât nu i-ar fi cerut pentru nimic în lume să rămână. Poate de aceea la ea se întorcea mai des de cât la altele. Dar în somn se încleştaseră unul de altul cu un fel de disperare care i-a surprins pe amândoi. Poate de aceea se grăbise să plece după primul cântat al cocoşilor. Se îmbrăcase, se îndrepta spre uşă şi se întorsese să-i mai zâmbească o dată Lisei.
,,Mă voi întoarce.”
,,Ştiu.” Chipul Lisei avea masca de mândrie întipărită pe trăsăturile ei fine, alungite de pasiunea nopţii. Actorul îşi apropie chipul de al ei...
STOP!!!
Vârtejul flăcărilor şi măştilor în sens invers, flăcările, măştile, flăcările, măştile, măştile... valul fierbinte de ceară, pierderea cunoştinţei... şi trezirea cu masca în faţă.
Devenise conştient, dar nu dorea încă să deschidă ochii. Parcă nu se simţea pregătit să vadă. Îşi imagina chipul mincinos pe care i-l arătase iubitei atunci... dar... ceea ce surprinsese masca era cu adevărat greu de crezut....

5 comentarii:

Mugur spunea...

Genial!!! In momente ca asta realizez ca, uneori, am un vocabular limitat :) In afara de pur si simplu genial, nu mai stiu ce as mai putea adauga...

lavinia stefan spunea...

"A beautiful mind" - asta esti tu, Ajnanina, in cel mai pur sens al cuvintelor. Plus ce-a zis Mugur. :)

ajnanina spunea...

of, of, Mugur...
inseamna ca eu am un vocabular limitant daca te las fara cuvinte... si nu vreau asta...

oricum, povestea am pornit-o pentru a echilibra intr-un fel discutia de joi... in care de fapt voiam sa spun... ca de obicei, altceva. oricum, ai inteles.
si dupa aceea povestea m-a furat ea pe mine si incerc acum sa mai scot din propriile masti scriind la ea...
iar imboldurile primite de la tine si de la Lavinia m-au facut sa ma reapuc de scris de fiecare data, chiar daca nu stiam ce in clipa in care ma apucam.

oricum vor mai fi cateva episoade, probabil maine seara e gata. limitele mele la povesti (pe care nu mi-am propus sa le depasesc) sunt de 7-8 pagini.

ajnanina spunea...

Lavinia

onorata, noblesse oblige... asa ca voi continua...

oricum imi dati curaj pentru workshopul de la sfarsitul lui martie, la care, daca puteti veni, sunteti invitati de onoare :)

Mugur spunea...

eu de-abia astept sa vin la workshop-ul tau :) pana la urma eu nu m-am mai inscris sa prezinta ceva, asa ca voi avea timp suficient sa ma bucur de ceea ce se intampla acolo :)