sursa imagineIn general ma descurc destul de bine cand e sa trec din realitate in poveste (pastrand totusi minimul contact cu realitatea, necesar unei vieti obisnuite de adult) si merge si revenirea din poveste in realitate, pentru ca in poveste raman suficient de constienta ca misiunea mea e aici, in aceasta realitate.
Un pic mai dificil e cand in realitate tebuie sa trec de la un nivel la altul; uneori povestile ajuta, alteori actiunea e amult mai importanta. Pana acum a mers.
Un pic dificil e si in unele povesti, cand imaginatia se opreste intr-un moment in care povestea trebuie sa curga. Fie a expirat doza de timp si spatiu magic de pe card, fie se amesteca scenarii din mai multe povesti, fie tesatura se rupe si e invadata brutal de realitate, iar aliatii ia-i de unde nu-s. Nici aripi de furnici, nici tepi de arici, nici solzi de aripa de fluture.
Urmeaza un spatiu-timp mai confuz, cu un pic de teama, ca atunci cand din Fantazia cuprinsa de intuneric ramane doar un graunte de nisip.
Revin in realitate pentru o vreme mai lunga, sa adun resurse pentru rezolvarea blocajului din poveste. Pentru ca timpul in povesti trece altfel, cand ma intorc acolo, parca nici n-as fi lipsit.
later edit: tocmai am aflat, bantuind pe alte bloguri, ca pe data de 27 a fost ,,rabbit hole day" - dupa ziua de nastere a lui Lewis Caroll...
Un comentariu:
pai da, ca realitatea are nevoie de tine cu bateriile reincarcate :)
Trimiteți un comentariu