Actorul dădu să iasă, dar uşa nu mai era la capătul ei. Meşterul dispăruse. Nu avea altceva de făcut decât să iasă pe geam. De afară, uşa părea la locule ei. Nu simţea nevoia să se întoarcă, să verifice. Plecă agale spre hanul unde stătea.
Deci, credea acum câteva zile că va găsi o mască după care să se adăpostească, să se odihnească... şi iată-l acum, confuz şi căutător de frumuseţe... şi totuşi, în ciuda aparentelor dificultăţi şi a provocătilor aruncate de meşter ştia că merita să încerce...
Şi totuşi, ce ar fi putut vedea frumos în jur? Roti privirea prin cameră. Mobilă modestă, pereţi afumaţi... o oglindă ciobită... Se apropie de oglindă. Oare ce urma să mai vadă? De când începuse jocul acesta, niciodata nu mai era sigur că îşi va regăsi faţa în oglindă. O regăsea, schimbată, dar de fiecare dată în bine. Nu ştia dacă ceva era în plus sau în minus, dar îi era bine...
Se privi. Ceva strălucea în spate. Întoarse privirea, nimic. Apoi un chicotit. Strălucirea apăru în partea celalată, apoi dispăru din nou.
Coborâ din cameră să bea cu ceilalţi clienţi. Nu voia să se mai gândească.
Deci, credea acum câteva zile că va găsi o mască după care să se adăpostească, să se odihnească... şi iată-l acum, confuz şi căutător de frumuseţe... şi totuşi, în ciuda aparentelor dificultăţi şi a provocătilor aruncate de meşter ştia că merita să încerce...
Şi totuşi, ce ar fi putut vedea frumos în jur? Roti privirea prin cameră. Mobilă modestă, pereţi afumaţi... o oglindă ciobită... Se apropie de oglindă. Oare ce urma să mai vadă? De când începuse jocul acesta, niciodata nu mai era sigur că îşi va regăsi faţa în oglindă. O regăsea, schimbată, dar de fiecare dată în bine. Nu ştia dacă ceva era în plus sau în minus, dar îi era bine...
Se privi. Ceva strălucea în spate. Întoarse privirea, nimic. Apoi un chicotit. Strălucirea apăru în partea celalată, apoi dispăru din nou.
Coborâ din cameră să bea cu ceilalţi clienţi. Nu voia să se mai gândească.
2 comentarii:
Cred ca stiu ce-a vazut, ajnanina. Cred, am zis... nu sint sigura. Or sa m-ajute episoadele urmatoare, sper, ca iar m-ai bagat in ceata, fir-ar sa fie. Sint insa sigura de-un lucru: ca episodul asta nu e important prin el-insusi, ci prin scinteia pe care-o aprinde pentru celelalte.
Sclava povestilor tale cu masti, Lavinia (mica tortionara) hi hi hi:))))))
dragii mei
da, bietul om e confuz.
s-au petrecut prea repede toate astea...
ca a refuzat sa se mai gandeasca.
din fericire, destinul lucreaza, si chiar daca inca nu stiu decat vag ce i se pregateste, cred ca va iesi de aici cu bine :)
si eu, si el va multumim pentru sustinere :)
Trimiteți un comentariu